Categorii
Q & A: Ce este frica de Domnul?
Pentru cel necredincios, frica de Dumnezeu este frica de judecata lui Dumnezeu și de moartea veșnică, moarte ce înseamnă despărțire veșnică de Dumnezeu (Luca 12:5; Evr. 10:31). Altfel stau lucrurile cu cel credincios. Pentru el, frica este reverență față de Dumnezeu. În Evr. 12:28-29 se găsește descrierea acestei frici de Domnul: „Fiindcă am primit dar o împărăție, care nu se poate clătina, să ne arătăm mulțumitori și să aducem astfel Lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie și cu frică; fiindcă Dumnezeul nostru este un foc mistuitor”. Sentimentul de respect și uimire exprimă frica de Domnul pentru cel credincios. Acesta este factorul care ne motivează să ne supunem Creatorului Universului.
Prov. 1:7 spune: „Frica de Domnul este începutul înțelepciunii”. Până nu înțelegem cine este Dumnezeu și nu dezvoltăm o atitudine reverențioasă față de El, nu putem avea adevărata înțelepciune. În Deut. 10:12, 10:20-21 găsim scris: „Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubești și să slujești Domnului Dumnezeului tău, din toată inima ta și din tot sufletul tău. Să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să-L slujești, să te alipești de El, și pe Numele Lui să juri. El este slava ta, El este Dumnezeul tău. El a făcut în mijlocul tău aceste lucruri mari și grozave pe care ți le-au văzut ochii”. Frica de Domnul este temelia umblării noastre în căile Lui, a slujirii Lui și a iubirii noastre față de El.
Mulți au tendința de a reduce frica de Domnul pentru cei credincioși la a-L respecta pe Domnul. Desigur că respectul este inclus în conceptul fricii de Domnul, dar frica de Domnul e mai mult decât respect. Frica de Domnul trebuie să includă faptul că Dumnezeu urăște și pedepsește păcatul, chiar în viața celui credincios. În Evr. 12:5-11 citim despre felul cum Dumnezeu pedepsește, disciplinează pe cel credincios. Frica de pedeapsa părinților îi păzește pe copii de unele acțiuni greșite. Același adevăr trebuie să fie valabil și în relația noastră cu Dumnezeu. Trebuie să ne temem de pedeapsa Lui și de aceea trebuie să trăim în așa fel încât să-I fim plăcuți Lui Dumnezeu.
Credincioșii nu trebuie să fie speriați, sau îngroziți de Dumnezeu. Noi avem promisiunea că nimic nu ne poate despărți de dragostea Lui (Rom. 8:38-39). Avem de asemenea făgăduința că El nu ne va lăsa și nu ne va uita niciodată (Evr. 13:5). Frica de Domnul produce în viața celui credincios un mod de a trăi plăcut Domnului.