«Ant | Urm»
2 Împărați 6:30 GILLCMHCMH+9705
VDC Cum a auzit împăratul cuvintele acestei femei, și-a rupt hainele, când stătea pe zid. Și poporul a văzut că pe dinăuntru avea un sac de păr pe trup.
2 Împărați 6:31 GILLCMHCMH+9706
VDC Împăratul a zis: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea dacă va rămâne astăzi capul lui Elisei, fiul lui Șafat, pe trupul lui!”
2 Împărați 6:32 GILLCMHCMH+9707
VDC Elisei ședea în casă și bătrânii ședeau lângă el. Împăratul a trimis pe cineva înainte. Dar, înainte ca să ajungă solul, Elisei a zis bătrânilor: „Vedeți că acest fiu de ucigaș trimite pe cineva să-mi ia capul? Ascultați! Când va veni solul, închideți ușa și opriți-l la ușă; nu se aude oare sunetul pașilor stăpânului său în urma lui?”
2 Împărați 6:33 GILLCMHCMH+9708
VDC Pe când le vorbea el încă, solul se și coborâse la el, și împăratul a zis: „Iată, răul acesta vine de la Domnul. Ce mai am de nădăjduit de la Domnul?”
2 Împărați 7:1 GILLCMHCMH+9709
VDC Elisei a zis: „Ascultați cuvântul Domnului! Așa vorbește Domnul: «Mâine, la ceasul acesta, se va vinde la poarta Samariei o măsură de floare de făină cu un siclu și două măsuri de orz cu un siclu.»”
2 Împărați 7:2 GILLCMHCMH+9710
VDC Călărețul pe brațul căruia se rezema împăratul a răspuns omului lui Dumnezeu: „Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru?” Și Elisei a zis: „Vei vedea cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca din ele.”
2 Împărați 7:3 GILLCMHCMH+9711
VDC La intrarea porții erau patru leproși, care au zis unul către altul: „La ce să ședem aici până vom muri?
2 Împărați 7:4 GILLCMHCMH+9712
VDC Dacă ne vom gândi să intrăm în cetate, în cetate este foamete și vom muri și, dacă vom sta aici, de asemenea vom muri. Haidem dar să ne aruncăm în tabăra sirienilor: dacă ne vor lăsa cu viață, vom trăi, iar, dacă ne vor omorî, vom muri.”
2 Împărați 7:5 GILLCMHCMH+9713
VDC Au plecat dar în amurg să se ducă în tabăra sirienilor. Și, când au ajuns la intrarea taberei sirienilor, iată că nu era nimeni.
2 Împărați 7:6 GILLCMHCMH+9714
VDC Domnul făcuse să se audă în tabăra sirienilor un vuiet de care și un vuiet de cai, vuietul unei mari oștiri, și își ziseseră unul către altul: „Împăratul lui Israel a tocmit împotriva noastră pe împărații hetiților și pe împărații egiptenilor ca să vină să lupte împotriva noastră.”
«Ant | Urm»