«Ant | Urm»
Eclesiastul 6:2 GILLCMHCMH+17420
VDC Este, de pildă, un om căruia i-a dat Dumnezeu avere, bogății și slavă, așa că nu-i lipsește nimic din ce-i dorește sufletul, dar Dumnezeu nu-l lasă să se bucure de ele, ci un străin se bucură de ele: aceasta este o deșertăciune și un rău mare.
Eclesiastul 6:3 GILLCMHCMH+17421
VDC Chiar dacă un om ar avea o sută de copii și ar trăi mulți ani, oricât de mult i s-ar mări numărul zilelor anilor lui, dar dacă nu i se satură sufletul de bunătățile agonisite de el și dacă nici de înmormântare n-are parte, eu zic că o stârpitură este mai fericită decât el.
Eclesiastul 6:4 GILLCMHCMH+17422
VDC Căci aceasta din urmă piere odată cu venirea ei, se duce în întuneric și numele îi rămâne acoperit cu întuneric;
Eclesiastul 6:5 GILLCMHCMH+17423
VDC n-a văzut, nici n-a cunoscut soarele, și de aceea este mai bine de ea decât de omul acela.
Eclesiastul 6:6 GILLCMHCMH+17424
VDC Și de ar trăi chiar de două ori o mie de ani un astfel de om, fără să se bucure de fericire, nu merg toate la un loc?
Eclesiastul 6:7 GILLCMHCMH+17425
VDC Toată truda omului este pentru gura lui, și totuși poftele nu i se împlinesc niciodată.
Eclesiastul 6:8 GILLCMHCMH+17426
VDC Căci ce are înțeleptul mai mult decât nebunul? Ce folos are nenorocitul care știe să se poarte înaintea celor vii?
Eclesiastul 6:9 GILLCMHCMH+17427
VDC Mai bine ce vezi cu ochii decât frământare de pofte neîmplinite: și aceasta este o deșertăciune și goană după vânt.
Eclesiastul 6:10 GILLCMHCMH+17428
VDC Ce este omul se cunoaște după numele care i s-a dat demult: se știe că este din pământ și nu poate să se judece cu cel ce este mai tare decât el.
Eclesiastul 6:11 GILLCMHCMH+17429
VDC Căci chiar dacă face multă vorbă, care doar înmulțește deșertăciunea, ce folos are omul din ea?
«Ant | Urm»