«Ant | Urm»
Neemia 2:3 GILLCMHCMH+12311
VDC și am răspuns împăratului: „Trăiască împăratul în veac! Cum să n-am fața tristă când cetatea în care sunt mormintele părinților mei este nimicită și porțile ei sunt arse de foc?”
Neemia 2:4 GILLCMHCMH+12312
VDC Și împăratul mi-a zis: „Ce ceri?” Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor
Neemia 2:5 GILLCMHCMH+12313
VDC și am răspuns împăratului: „Dacă găsește cu cale împăratul și dacă robul tău îi este plăcut, trimite-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinților mei, ca s-o zidesc din nou.”
Neemia 2:6 GILLCMHCMH+12314
VDC Împăratul, lângă care ședea și împărăteasa, mi-a zis atunci: „Cât va ține călătoria ta și când te vei întoarce?” Împăratul a găsit cu cale să mă lase să plec și i-am hotărât o vreme.
Neemia 2:7 GILLCMHCMH+12315
VDC Apoi am zis împăratului: „Dacă găsește împăratul cu cale, să mi se dea scrisori pentru dregătorii de dincolo de râu, ca să mă lase să trec și să intru în Iuda,
Neemia 2:8 GILLCMHCMH+12316
VDC și o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porțile cetățuiei de lângă casă, pentru zidul cetății și pentru casa în care voi locui.” Împăratul mi-a dat aceste scrisori, căci mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine.
Neemia 2:9 GILLCMHCMH+12317
VDC M-am dus la dregătorii de dincolo de râu și le-am dat scrisorile împăratului, care pusese să mă însoțească niște mai-mari ai oastei și niște călăreți.
Neemia 2:10 GILLCMHCMH+12318
VDC Sanbalat, Horonitul, și Tobia, slujitorul amonit, când au auzit lucrul acesta, nu le-a plăcut deloc că venea un om să caute binele copiilor lui Israel.
Neemia 2:11 GILLCMHCMH+12319
VDC Am ajuns la Ierusalim și am rămas acolo trei zile.
Neemia 2:12 GILLCMHCMH+12320
VDC După aceea, m-am sculat noaptea cu câțiva oameni, fără să fi spus cuiva ce-mi pusese Dumnezeul meu în inimă să fac pentru Ierusalim. Nu era cu mine nicio altă vită, afară de vita pe care călăream.
«Ant | Urm»