«Ant | Urm»
Daniel 4:12 GILLCMHCMH+21850
VDC Frunza lui era frumoasă și avea roade multe; în el se găsea hrană pentru toți; fiarele câmpului se adăposteau sub umbra lui, păsările cerului își făceau cuibul în ramurile lui și orice făptură vie se hrănea din el.
Daniel 4:13 GILLCMHCMH+21851
VDC În vedeniile care-mi treceau prin cap în patul meu, mă uitam și iată că s-a coborât din ceruri un străjer sfânt.
Daniel 4:14 GILLCMHCMH+21852
VDC El a strigat cu putere și a vorbit așa: ‹Tăiați copacul și rupeți ramurile; scuturați-i frunza și risipiți roadele; fugăriți fiarele de sub el și păsările din ramurile lui!
Daniel 4:15 GILLCMHCMH+21853
VDC Dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsați-l în pământ și legați-l cu lanțuri de fier și de aramă în iarba de pe câmp, ca să fie udat de roua cerului și să fie la un loc cu fiarele în iarba pământului.
Daniel 4:16 GILLCMHCMH+21854
VDC Inima lui de om i se va preface într-o inimă de fiară și vor trece șapte vremuri peste el.
Daniel 4:17 GILLCMHCMH+21855
VDC Hotărârea aceasta a fost luată în sfatul străjerilor și pusă la cale înaintea sfinților, ca să știe cei vii că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor, că o dă cui îi place și înalță în ea pe cel mai de jos dintre oameni!›
Daniel 4:18 GILLCMHCMH+21856
VDC Iată visul pe care l-am visat eu, împăratul Nebucadnețar. Tu, Beltșațar, tâlcuiește-l, fiindcă toți înțelepții din împărăția mea nu pot să mi-l tâlcuiască; tu însă poți, căci ai în tine duhul dumnezeilor sfinți.»
Daniel 4:19 GILLCMHCMH+21857
VDC Atunci, Daniel, numit Beltșațar, a rămas uimit o clipă și gândurile lui îl tulburau. Împăratul a luat din nou cuvântul și a zis: «Beltșațare, să nu te tulbure visul și tâlcuirea!» Și Beltșațar a răspuns: «Domnul meu, visul acesta să fie pentru vrăjmașii tăi și tâlcuirea lui, pentru potrivnicii tăi!
Daniel 4:20 GILLCMHCMH+21858
VDC Copacul pe care l-ai văzut, care se făcuse atât de mare și puternic încât i se înălța vârful până la ceruri și se vedea de la toate capetele pământului,
Daniel 4:21 GILLCMHCMH+21859
VDC copacul acesta, a cărui frunză era așa de frumoasă și care avea roade atât de multe și în care era hrană pentru toți, sub care se adăposteau fiarele câmpului și în ramurile căruia își făceau cuibul păsările cerului,
«Ant | Urm»