Această uniune descrie felul cum Dumnezeu Fiul, Isus Cristos, a „îmbrăcat” natură umană, rămânând Dumnezeu în același timp. Isus a fost întotdeauna Dumnezeu (Ioan 8:58, 10:30), dar întrupându-se a devenit ființă umană (Ioan 1:14). Isus, Dumnezeu-om, reprezintă adăugarea naturii umane la natura divină. Aceasta este uniunea Dumnezeu-om, Isus Cristos o Persoană, pe deplin Dumnezeu și pe deplin om.
continuă »
Fiecare cultură din istoria lumii a avut un concept despre cum este Dumnezeu. Unii au presupus că Dumnezeu controlează vremea și au făcut imagini cu un zeu de furtună aruncând fulgere în jur (închinarea la Baal în Canaan). Unii au presupus că Dumnezeu este foarte puternic și, prin urmare, s-au închinat la cel mai puternic lucru pe care l-au putut vedea, soarele (zeul Ra din Egipt). Alții au presupus că Dumnezeu este peste tot și, prin urmare, s-au închinat la tot (panteismul). Unii au presupus că Dumnezeu este necunoscut și s-au îndreptat către agnosticism sau, doar pentru a nu-și face publică opțiunea, s-au închinat „unui Dumnezeu Necunoscut” (Fapte 17:23).
Într-un sens anumit, Dumnezeu iubește întreaga lume (Ioan 3:16; 1 Ioan 2:2; Romani 5:8). Această dragoste este necondiționată – este bazată pe simplu fapt că Dumnezeu este Un Dumnezeu al dragostei (1 Ioan 4:8,16). Dragostea Lui Dumnezeu pentru omenire se poate vedea în mila Lui Dumnezeu și în faptul că Dumnezeu nu pedepsește imediat toate păcatele (Romani 3:23; 6:23).
În plus față de afirmațiile specifice ale lui Isus legate de propria Sa identitate (vezi întrebarea „Este Isus Dumnezeu?”), ucenicii Săi au recunoscut dumnezeirea lui Cristos. Ei au afirmat că Isus avea dreptul de a ierta păcatele – ceva ce numai Dumnezeu poate face, întrucât păcatul este împotriva lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 5:31; Coloseni 3:13; cf. Psalmul 130:4; Ieremia 31:34).
La aproape o săptămână de la momentul în care Isus le-a spus ucenicilor Săi că urma să sufere, să fie omorât și adus din nou la viață (Luca 9:22), i-a dus pe Petru, pe Iacov și pe Ioan sus pe un munte să se roage. În timp ce Se ruga, înfățișarea Sa a fost schimbată într-un chip glorificat și hainele Sale au devenit de un alb orbitor. Moise și Ilie au apărut și au vorbit cu Isus despre moartea Sa care urma să aibă loc în curând.
Cine este Isus Cristos? Spre deosebire de întrebarea „Există Dumnezeu?”, foarte puțini au pus întrebarea dacă Isus Cristos a existat cu adevărat. În general este acceptată ideea că Isus a fost un om care a trăit în Israel în urmă cu aproape 2000 de ani. Discuția începe când vine vorba despre identitatea lui Isus. Aproape fiecare religie importantă arată că Isus a fost un profet, sau un învățător bun, sau un om foarte credincios. Problema este că Biblia ne învață că Isus a fost infinit mai mult decât un profet, un învățător bun, sau un om foarte credincios.
În afară de Luca 2:41-52, Biblia nu ne spune nimic despre tinerețea lui Isus. Din acest incident cunoaștem câteva lucruri despre copilăria lui Isus. Mai întâi, era fiul unor părinți care erau devotați în ținerea ritualurilor religioase. După cum cerea credința lor, Iosif și Maria au făcut pelerinajul lor anual la Ierusalim, pentru Sărbătoarea Paștelui.
Biblia nu dă deloc vreo descriere fizică a lui Isus. Lucrul cel mai apropiat de o descriere este în Isaia 53:2: „N-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă”. Toate acestea ne spun că înfățișarea lui Isus a fost exact ca a oricărui alt om – arăta obișnuit. Aici Isaia a profețit că Robul care urma să vină și să sufere va apărea în condiții umile și nu va purta niciuna dintre emblemele obișnuite ale regalității, făcând ca adevărata Sa identitate să fie vizibilă numai ochiului cu discernământ al credinței.
Genealogia lui Isus este prezentată în două locuri în Scriptură: Matei 1 și Luca 3:23-38. Matei schițează genealogia de la Isus la Avraam. Luca schițează genealogia de la Isus la Adam. Totuși, există motive bune pentru a crede că Matei și Luca prezintă de fapt genealogii diferite în întregime.
Pentru cel necredincios, frica de Dumnezeu este frica de judecata Lui Dumnezeu și de moartea veșnică, moarte ce înseamnă despărțire veșnică de Dumnezeu (Luca 12:5; Evrei 10:31). Altfel stau lucrurile cu cel credincios. Pentru el, frica este reverență față de Dumnezeu.
