Fiecare cultură din istoria lumii a avut un concept despre cum este Dumnezeu. Unii au presupus că Dumnezeu controlează vremea și au făcut imagini cu un zeu de furtună aruncând fulgere în jur (închinarea la Baal în Canaan). Unii au presupus că Dumnezeu este foarte puternic și, prin urmare, s-au închinat la cel mai puternic lucru pe care l-au putut vedea, soarele (zeul Ra din Egipt). Alții au presupus că Dumnezeu este peste tot și, prin urmare, s-au închinat la tot (panteismul). Unii au...
continuă »
Galateni 4:4 declară că Dumnezeu Tatăl L-a trimis pe Fiul Său „la împlinirea vremii”. În timpul primului secol au avut loc mai multe evenimente care au făcut ideală venirea lui Cristos la acel moment.
Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, ne spune cum este Dumnezeu și cum nu este El. Fără autoritatea Bibliei, orice încercare de a explica atributele lui Dumnezeu este zadarnică (Iov 42:7). Noi, oamenii, putem cunoaște despre Dumnezeu numai ceea ce El a ales să ne reveleze. Creația, Biblia, și Cuvântul făcut trup (Isus Cristos) ne ajută să cunoaștem cum este Dumnezeu.
Cel mai important element al naturii lui Dumnezeu este sfințenia Sa. Sfințenia este fundamentul tuturor celorlalte aspecte ale caracterului lui Dumnezeu. Apoc. 15:4 spune despre Dumnezeu: „Tu singur ești sfânt”. Apoc. 4:8 descrie cele patru viețuitoare care îi cântă lui Dumnezeu zi și noapte: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul, Cel Atotputernic, cel care a fost și este și va veni”. Sfințenia lui Dumnezeu Îl face pe El „focul mistuitor” care va judeca toate păcatele...
Vechiul Testament conține multiple profeții despre venirea lui Isus Cristos, Mesia, pe pământ. Cele mai importante dintre ele sunt următoarele.
Realitatea prezenței lui Dumnezeu este atât de evidentă, atât datorită Creației, cât și conștiinței omului, încât Biblia îl numește pe ateu „nebun” (Psalmul 14:1). În consecință, Biblia nu încearcă deloc să dovedească existența lui Dumnezeu; mai degrabă, o ia ca pe un fapt dat încă de la început (Geneza 1:1). Ceea ce face Biblia este să reveleze natura, caracterul și lucrarea lui Dumnezeu.
Scriptura ne învață că Dumnezeu iubește întreaga lume (Ioan 3:16; 1 Ioan 2:2; Rom. 5:8). Această dragoste este necondiționată, este bazată pe simplu fapt că Dumnezeu este un Dumnezeu al dragostei (1 Ioan 4:8, 4:16). Dragostea lui Dumnezeu pentru omenire se poate vedea în mila Lui și în faptul că El nu pedepsește imediat toate păcatele (Rom. 3:23; 6:23).
Scriptura este Cartea Sfântă scrisă de oameni sub călăuzirea Duhului Sfânt. Acest proces poartă numele de inspirația Scripturii. Este un proces unic în istoria omenirii și se rezumă numai la cele 66 de cărți ale Bibliei. Ca urmare a inspirației divine, în Scripturile originale avem exact cuvintele dorite de Dumnezeu prin care noi oamenii putem cunoaște mesajul divin (2 Tim. 3:16-17, 2 Pet. 1:20-21).
Cei mai mulți oameni cred că Isus a trăit acum 2000 de ani în Israel. Aproape toate religiile lumii Îl văd ca un bun învățător și profet. Deși aceste lucruri sunt adevărate, ele nu descriu îndeajuns cine este Isus și nu explică cum și de ce Isus ne poate mântui. Isus este Dumnezeu întrupat (Ioan 1:1, 1:14), este Dumnezeu care S-a făcut om ca să ne mântuiască (Mat. 1:20-21).
Spre deosebire de întrebarea „Există Dumnezeu?”, foarte puțini au pus sub semnul întrebării existența lui Isus Cristos. În general este acceptată ideea că Isus a fost un om care a trăit în Israel în urmă cu aproape 2000 de ani. Discuția începe când vine vorba despre identitatea lui Isus. Aproape fiecare religie importantă arată că Isus a fost un profet, sau un învățător bun, sau un om foarte credincios. Problema este că Biblia ne învață că Isus a fost mai mult decât un profet, un...
Pentru cel necredincios, frica de Dumnezeu este frica de judecata lui Dumnezeu și de moartea veșnică, moarte ce înseamnă despărțire veșnică de Dumnezeu (Luca 12:5; Evr. 10:31). Altfel stau lucrurile cu cel credincios. Pentru el, frica este reverență față de Dumnezeu. În Evr. 12:28-29 se găsește descrierea acestei frici de Domnul: „Fiindcă am primit dar o împărăție, care nu se poate clătina, să ne arătăm mulțumitori și să aducem astfel Lui Dumnezeu o...
Relația noastră cu Dumnezeu e similară cu relația pe care o avem cu alte persoane, prin faptul că în toate relațiile e nevoie de credință. Nu putem cunoaște niciodată pe deplin o altă persoană. Nu putem experimenta tot ceea ce alții experimentează și nici să intrăm în mintea lor să aflăm care sunt gândurile și emoțiile lor.
Isus Cristos a fost răstignit în public, în jurul anului 30 d.Cr. în Iudeea aflată sub conducerea lui Pilat din Pont, la cererea Sinedriului evreiesc. Relatările istoricilor necreștini confirmă relatările martorilor creștini despre aceste aspecte istorice legate de moartea lui Isus Cristos. În ceea ce privește învierea Sa, există mai multe categorii de dovezi care fac din aceasta un caz convingător.
Dumnezeu este o persoană, dar nu este o ființă umană. Dumnezeu are „personalitate” și că El este o Ființă rațională cu conștiință de sine. O persoană este o ființă individuală cu minte, emoții și voință. Dumnezeu are cu siguranță un intelect (Ps. 139:17), emoții (Ps. 78:41) și voință (1 Cor. 1:1). Deci, da, Dumnezeu este o persoană.
Scriptura ne învață că Dumnezeu Fiul, Isus Cristos, a îmbrăcat natură umană, rămânând Dumnezeu în același timp. Isus a fost întotdeauna Dumnezeu (Ioan 8:58, 10:30), dar întrupându-se a devenit ființă umană (Ioan 1:14). Isus Cristos este o singură Persoană, pe deplin Dumnezeu și pe deplin om.
În afară de textul din Luca 2:41-52, Biblia nu ne spune nimic despre copilăria și tinerețea lui Isus. Din acest incident cunoaștem câteva lucruri. Mai întâi, Isus a fost fiul unor părinți religioși. După cum cerea credința lor, Iosif și Maria au făcut pelerinajul anual la Ierusalim, pentru Sărbătoarea Paștelui. Astfel, L-au dus cu ei pe fiul lor de 12 ani, ca să sărbătorească prima lui sărbătoare. Avem aici un băiat tipic dintr-o familie obișnuită din acea vreme.
Înțelegerea Bibliei este importantă pentru că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. Când deschidem Biblia, citim mesajul lui Dumnezeu pentru noi. Ce poate fi mai important decât să înțelegem ce are de spus Creatorul Universului?
În Biblie se găsesc aproximativ 200 de nume și titluri ale lui Cristos. Următoarele sunt câteva dintre cele mai proeminente, organizate în trei secțiuni: (a) natura lui Cristos, (b) poziția Lui în Trinitatea și (c) lucrarea Lui pe pământ în locul nostru.
Isus nu a fost spus niciodată despre Sine: „Eu sunt Dumnezeu”. Aceasta nu înseamnă totuși că El nu a pretins că este Dumnezeu. De exemplu, în Ioan 10:30, El spune: „Eu și Tatăl una suntem”. La prima vedere asta nu pare a fi o revendicare a divinității. Totuși, examinând reacția evreilor din Ioan 10:33, înțelegem că ei au priceput că Isus declarase că El este Dumnezeu. Mai mult, Isus nu și-a retras niciodată cele afirmate. Aceasta indică faptul că Isus a spus...
Scriptura descrie dragostea absolută în următorii termeni: „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată” (1 Cor. 13:4-8).
