Categorii
QuickBible.ro
1 Timotei 6:9
Q & A: Ce ne învață Biblia despre Trinitate?
Trinitatea este un concept imposibil de înțeles pe deplin de orice ființă umană prin propria ei înțelepciune. Biblia ne învață că Tatăl este Dumnezeu, că Isus este Dumnezeu și că Duhul Sfânt este Dumnezeu. De asemenea, Biblia ne învață că există un singur Dumnezeu. Deși putem înțelege câteva adevăruri despre relația dintre cele trei Persoane diferite ale Trinității, acest concept nu poate fi cuprins de mintea umană. Dar aceasta nu neagă veridicitatea și nici bazele biblice ale acestor învățături.
Cuvântul „Trinitate” nu se găsește ca atare în Sfânta Scriptură. Acesta este un termen folosit pentru a descrie unitatea lui Dumnezeu care există în 3 persoane divine. Nu este vorba de 3 Dumnezei, ci de o singură Ființă tripersonală. Nu este nimic greșit în a folosi termenul „Trinitate” chiar dacă el nu se găsește ca atare în Biblie. Pentru cei care au o problemă în acest sens, iată un exemplu similar: cuvântul „bunic” nu este prezent în Biblie. Totuși, știm că Avraam a fost bunicul lui Iacov.
Câteva versete biblice care vor servi drept bază pentru discuția despre Trinitate:
1. Există un singur Dumnezeu: Deut. 6:4; 1 Cor. 8:4; Gal. 3:20; 1 Tim. 2:5.
2. Sunt 3 Persoane divine: Gen. 1:1; 1:26; 3:22; 11:7; Isa. 6:8; 48:16; 61:1; Mat. 3:16-17; Mat. 28:19; 2 Cor. 13:13. În Gen. 1:1, în limba ebraică, este utilizat cuvântul „Elohim” care are sensul de plural. Acest sens este folosit și în Gen. 1:26; 3:22; 11:7 și Isa. 6:8, unde se vorbește despre Dumnezeu cu sensul de „noi”.
În limba română, există numai două forme ale substantivelor, singular și plural. În ebraică, însă, există 3 forme: singular, dual și plural. Forma duală este utilizată pentru a exprima lucruri pereche, precum ochii, urechile, mâinile. Cuvântul „Elohim” precum și forma utilizată cu sensul de „noi” sunt forme de plural și se referă la Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
În Isa. 48:16 și 61:1, Fiul vorbește făcând referire la Tatăl și la Duhul Sfânt (vezi Isa. 61:1 vs. Luca 4:14-19). Mat. 3:16-17 descrie momentul botezului lui Isus. Aici este prezentat Dumnezeu Duhul Sfânt coborând asupra lui Dumnezeu Fiul în timp ce Dumnezeu Tatăl proclamă plăcerea Sa în Fiul. Mat. 28:19 și 2 Cor. 13:13 sunt alte exemple asemănătoare ale celor 3 persoane distincte din Trinitate.
3. Cele trei persoane divine sunt distincte. Tatăl este distinct de Fiul (Ps. 2:7; 2:12; Prov. 30:2-4). Duhul Sfânt este reprezentat distinct față de Tatăl (Num. 27:18, Ps. 51:10-12). Dumnezeu Fiul este prezentat distinct față de Dumnezeu Tatăl (Ps. 45:6-7; Evrei 1:8-9). În Ioan 14:16-17, Isus se adresează Tatălui despre trimiterea unui Ajutor (Mângâietor) și anume Duhul Sfânt. Aceasta ne arată că Isus nu S-a considerat pe Sine ca fiind Tatăl sau Duhul Sfânt.
4. Fiecare persoană din cadrul Trinității este Dumnezeu. Tatăl este Dumnezeu (Ioan 6:27; Rom. 1:7; 1 Pet. 1:2). Fiul este Dumnezeu (Ioan 1:1, 1:14; Rom. 9:5; Col. 2:9; Evrei 1:8; 1 Ioan 5:20). Duhul Sfânt este Dumnezeu (Fapte 5:3-4; 1 Cor. 3:16). Cel care locuiește în cei credincioși este Duhul Sfânt (Rom. 8:9; Ioan 14:16-17; Fapte 2:1-4).
5. Relațiile în cadrul Trinității. Scriptura arată că Duhul Sfânt se subordonează Tatălui și Fiului, în timp ce Fiul se subordonează Tatălui. Aceasta arată existența unei relații interne și nu neagă divinitatea nici uneia dintre Persoanele Trinității. Acesta este un subiect pe care mințile noastre limitate nu îl poate înțelege, Dumnezeu fiind infinit.
În ceea ce privește Fiul: Luca 22:42; Ioan 5:36; Ioan 20:21; 1 Ioan 4:14. Referitor la Duhul Sfânt: Ioan 14:16; 14:26; 15:26; 16:7 și Ioan 16:13-14.
6. Responsabilitățile fiecărei persoane divine. Tatăl este sursa sau cauza definitorie a universului (1 Cor. 8:6; Apoc. 4:11), a revelației divine (Apoc. 1:1), a mântuirii (Ioan 3:16-17) și a lucrărilor lui Isus pe pământ (Ioan 5:17; 14:10). Tatăl este Cel care inițiază toate aceste lucruri.
Fiul este Cel prin care Tatăl a creat și ține în existență universul (1 Cor. 8:6; Ioan 1:3; Col. 1:16-17), ne-a dat revelația divină (Ioan 1:1; Mat. 11:27; Ioan 16:12-15; Apoc. 1:1) și mântuirea (2 Cor. 5:19; Mat. 1:21; Ioan 4:42). Tatăl face toate aceste lucruri prin Fiul Său.
Duhul Sfânt este Cel prin care Tatăl a creat și ține în existență universul (Gen. 1:2; Iov 26:13; Ps. 104:30), ne-a dat revelația divină (Ioan 16:12-15; Efes. 3:5; 2 Pet. 1:21), mântuirea (Ioan 3:6; Tit 3:5; 1 Pet. 1:2) și lucrările lui Isus (Isa. 61:1; Fapte 10:38). Astfel, Tatăl face toate aceste lucruri prin puterea Duhului Sfânt.
Nicio comparație nu este suficient de precisă pentru a descrie Trinitatea. De exemplu, comparația cu un ou prezintă neajunsul că luate separat, atât coaja cât și albușul și gălbenușul sunt toate părți ale oului, nu oul însuși. Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt nu sunt părți ale lui Dumnezeu, ci fiecare este Dumnezeu. Exemplul apei este cumva mai apropiat însă tot incomplet pentru a descrie adecvat Trinitatea. Apa se găsește în stare lichidă, gazoasă sau solidă. Însă Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt nu sunt forme ale lui Dumnezeu, ci fiecare este Dumnezeu. Așadar, deși aceste exemple pot încerca să prezinte o idee despre Trinitate, totuși ele sunt departe de a prezenta exact acest concept.
„O, adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui, și cât de neînțelese sunt căile Lui! Și în adevăr, «cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?»” (Rom. 11:33-34).