Categorii
Q & A: Cum ne putem încrede în Dumnezeu?
Relația noastră cu Dumnezeu e similară cu relația pe care o avem cu alte persoane, prin faptul că în toate relațiile e nevoie de credință. Nu putem cunoaște niciodată pe deplin o altă persoană. Nu putem experimenta tot ceea ce alții experimentează și nici să intrăm în mintea lor să aflăm care sunt gândurile și emoțiile lor.
Prov. 14:10 spune: „Inima își cunoaște necazurile și niciun străin nu se poate amesteca în bucuria ei”. Nu suntem în stare să ne cunoaștem nici inima noastră pe deplin. Ier. 17:9 spune că inima omului e „rea și înșelătoare”. Cu alte cuvinte, inima noastră caută să-și ascundă adâncul ticăloșiei până acolo că își înșeală chiar și pe noi. Această înșelare se manifestă atunci când: dăm vina pe altul, ne justificăm comportamentul greșit și minimalizăm gravitatea păcatului.
Pentru că nu suntem în stare să-i înțelegem pe deplin pe alți oameni, într-o oarecare măsură credința (încrederea) e o parte integrantă din toate relațiile. De exemplu, o soție se urcă în mașina condusă de soțul ei, încrezându-se că el va conduce în siguranță, chiar dacă va conduce cu viteză mai mare decât ar conduce ea. Se încrede în el că întotdeauna va acționa înspre binele lor. Cu toții împărtășim cu alții informații personale, încrezându-ne că nu ne vor trăda. Conducem pe șosea crezând că cei din jurul nostru vor respecta regulile de circulație. Așa că, fie cu străini, fie cu tovarăși sau prieteni intimi, pentru că nu-i putem cunoaște pe deplin, încrederea e întotdeauna o componentă necesară în relațiile noastre.
Dacă nu putem cunoaște pe deplin ființele omenești finite, cum ne putem aștepta să-L cunoaștem pe deplin pe Dumnezeul infinit? Chiar dacă S-ar revela în întregime, e imposibil pentru noi să-L cunoaștem pe deplin. Cu toate acestea, Dumnezeu ne-a dezvăluit suficient despre Sine în creație, istorie și conștiință (Rom. 1:18-21), prin Cuvântul Său (2 Tim. 3:16-17, 2 Pet. 1:16-21) și prin Fiul Său (Ioan 14:9), ca să putem intra într-o relație cu El. Acest lucru e posibil când bariera păcatului este dată la o parte atunci când ne încredem în jertfa lui Cristos de la cruce, ca plată pentru păcatul nostru. Isus Cristos, Fiul fără păcat al lui Dumnezeu, a murit pe cruce în locul nostru, astfel încât cel care crede în El să poată deveni copil al lui Dumnezeu și să trăiască veșnic în prezența Lui (Ioan 1:12, 2 Cor. 5:21, 2 Pet. 3:18, Rom. 3:21-26).
Dumnezeu a revelat suficient din natura Lui ca noi să ne putem încrede în El. Prin istorie, prin creație, prin conștiință, prin Scripturi și prin viața lui Isus Cristos El ne-a revelat caracterul Lui. Și prin aceasta ne-a arătat că este vrednic de încredere. Alegerea e a noastră dacă ne vom încrede sau nu în El.
Studiul Scripturii pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu este un lucru frumos și folositor. Astfel Îl putem cunoaște pe Dumnezeu și să ne încredem în El și în Fiul Său, Isus Cristos, care a venit pe pământ să ne salveze de păcate, ca să putem avea părtășie cu Dumnezeu atât acum, cât și în eternitate.