«Ant | Urm»
Iov 14:12 GILLCMHCMH+13194
VDC așa se culcă și omul și nu se mai scoală; cât vor fi cerurile, nu se mai deșteaptă și nu se mai scoală din somnul lui.
Iov 14:13 GILLCMHCMH+13195
VDC Ah, de m-ai ascunde în Locuința morților, de m-ai acoperi până-Ți va trece mânia și de mi-ai rândui o vreme când Îți vei aduce iarăși aminte de mine!
Iov 14:14 GILLCMHCMH+13196
VDC Dacă omul, odată mort, ar putea să mai învieze, aș mai trage nădejde în tot timpul suferințelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc.
Iov 14:15 GILLCMHCMH+13197
VDC Atunci m-ai chema și Ți-aș răspunde și Ți-ar fi dor de făptura mâinilor Tale.
Iov 14:16 GILLCMHCMH+13198
VDC Dar astăzi îmi numeri pașii, ai ochiul asupra păcatelor mele;
Iov 14:17 GILLCMHCMH+13199
VDC călcările mele de lege sunt pecetluite într-un mănunchi și născocești fărădelegi în sarcina mea.
Iov 14:18 GILLCMHCMH+13200
VDC Cum se prăbușește muntele și piere, cum piere stânca din locul ei,
Iov 14:19 GILLCMHCMH+13201
VDC cum este mâncată piatra de ape și cum este luat pământul de râu, așa nimicești Tu nădejdea omului.
Iov 14:20 GILLCMHCMH+13202
VDC Îl urmărești întruna și se duce; Îi schimonosești fața și apoi îi dai drumul.
Iov 14:21 GILLCMHCMH+13203
VDC De ajung fiii lui la cinste, el nu știe nimic; de sunt înjosiți, habar n-are.
«Ant | Urm»