Ps. 38:10 · Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăsește și lumina ochilor mei nu mai este cu mine.

Ps. 49:12 · Dar omul pus în cinste nu dăinuiește, ci este ca dobitoacele care se taie.

Ps. 78:39 · El Și-a adus deci aminte că ei nu erau decât carne, o suflare care trece și nu se mai întoarce.

Ps. 103:14 · Căci El știe din ce suntem făcuți; Își aduce aminte că suntem țărână.

Isa. 2:22 · Nu vă mai încredeți dar în om, în ale cărui nări nu este decât suflare! Căci ce preț are el?

Isa. 38:12 · Locuința mea este luată și mutată de la mine, ca o colibă de păstori. Îmi simt firul vieții tăiat ca de un țesător, care m-ar rupe din țesătura lui. Până diseară îmi vei pune capăt.

Isa. 40:6 · Un glas zice: „Strigă!” Și eu am răspuns: „Ce să strig?” „Orice făptură este ca iarba și toată strălucirea ei, ca floarea de pe câmp.

Isa. 64:6 · Toți am ajuns ca niște necurați și toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toți suntem ofiliți ca o frunză și nelegiuirile noastre ne iau ca vântul.

Ier. 9:23 · Așa vorbește Domnul: „Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăția lui.

2Cor. 5:4 · Chiar în cortul acesta deci gemem apăsați, nu că dorim să fim dezbrăcați de trupul acesta, ci să fim îmbrăcați cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi să fie înghițit de viață.

1Pet. 1:24 · Căci orice făptură este ca iarba și toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă și floarea cade jos,