1Sam. 16:12 · Isai a trimis să-l aducă. Și el era cu păr bălai, cu ochi frumoși și față frumoasă. Domnul a zis lui Samuel: „Scoală-te și unge-l, căci el este!”

1Sam. 16:13 · Samuel a luat cornul cu untdelemn și l-a uns în mijlocul fraților lui. Duhul Domnului a venit peste David începând din ziua aceea și în cele următoare. Samuel s-a sculat și s-a dus la Rama.

1Sam. 17:34-36 · David a zis lui Saul: „Robul tău păștea oile tatălui său. Și, când un leu sau un urs venea să-mi ia o oaie din turmă,
35alergam după el, îl loveam și-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam și-l omoram.
36Așa a doborât robul tău leul și ursul, și cu filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca și cu unul din ei, căci a ocărât oștirea Dumnezeului celui viu.”

1Sam. 17:40 · Și-a luat toiagul în mână, și-a ales din pârâu cinci pietre netede și le-a pus în traista lui de păstor și în buzunarul hainei. Apoi, cu praștia în mână, a înaintat împotriva filisteanului.

2Sam. 5:7 · Dar David a pus mâna pe cetățuia Sionului: aceasta este cetatea lui David.

2Sam. 5:13 · David și-a mai luat țiitoare și neveste din Ierusalim după ce a venit din Hebron și i s-au născut iarăși fii și fiice.

2Sam. 11:1-15 · În anul următor, pe vremea când porneau împărații la război, David a trimis pe Ioab, cu slujitorii lui și tot Israelul, să pustiască țara lui Amon și să împresoare Raba. Dar David a rămas la Ierusalim.
2Într-o după-amiază spre seară, David s-a sculat de pe pat și, pe când se plimba pe acoperișul casei împărătești, a zărit de acolo o femeie care se scălda și care era foarte frumoasă la chip.
3David a întrebat cine este femeia aceasta și i-au spus: „Este Bat-Șeba, fata lui Eliam, nevasta lui Urie, Hetitul.”
4Și David a trimis niște oameni s-o aducă. Ea a venit la el, și el s-a culcat cu ea. După ce s-a curățit de necurăția ei, ea s-a întors acasă.
5Femeia a rămas însărcinată și a trimis vorbă lui David zicând: „Sunt însărcinată.”
6Atunci, David a trimis următoarea poruncă lui Ioab: „Trimite-mi pe Urie, Hetitul.” Și Ioab a trimis pe Urie la David.
7Urie a venit la David, care l-a întrebat despre starea lui Ioab, despre starea poporului și despre mersul războiului.
8Apoi David a zis lui Urie: „Coboară-te acasă și spală-ți picioarele.” Urie a ieșit din casa împărătească și a fost urmat de un dar din partea împăratului.
9Dar Urie s-a culcat la poarta casei împărătești, cu toți slujitorii stăpânului său, și nu s-a coborât acasă la el.
10Au dat de știre lui David despre aceasta și i-au spus: „Urie nu s-a coborât la el acasă.” Și David a zis lui Urie: „Nu vii tu oare din călătorie? Pentru ce nu te-ai coborât acasă?”
11Urie a răspuns lui David: „Chivotul și Israel și Iuda locuiesc în corturi, domnul meu Ioab și slujitorii domnului meu sunt tăbărâți în câmp, și eu să intru în casă să mănânc și să beau și să mă culc cu nevastă-mea?! Viu ești tu și viu este sufletul tău că nu voi face lucrul acesta.”
12David a zis lui Urie: „Mai rămâi și astăzi aici, și mâine îți voi da drumul.” Și Urie a rămas la Ierusalim în ziua aceea și a doua zi.
13David l-a poftit să mănânce și să bea cu el și l-a îmbătat; și seara, Urie a ieșit și s-a culcat cu slujitorii stăpânului său, dar nu s-a coborât acasă.
14A doua zi dimineața, David a scris o scrisoare lui Ioab și a trimis-o prin Urie.
15În scrisoarea aceasta scria: „Puneți pe Urie în locul cel mai greu al luptei și trageți-vă înapoi de la el, ca să fie lovit și să moară.”

2Sam. 12:1-31 · Domnul a trimis pe Natan la David. Și Natan a venit la el și i-a zis: „Într-o cetate erau doi oameni: unul bogat și altul sărac.
2Bogatul avea foarte multe oi și foarte mulți boi.
3Săracul n-avea nimic decât o mielușea, pe care o cumpărase; o hrănea și o creștea la el împreună cu copiii lui; ea mânca din aceeași bucată de pâine cu el, bea din același pahar cu el, dormea la sânul lui și el o privea ca pe fata lui.
4A venit un călător la omul acela bogat. Și bogatul nu s-a îndurat să se atingă de oile sau de boii lui ca să pregătească un prânz călătorului care venise la el, ci a luat oaia săracului și a gătit-o pentru omul care venise la el.”
5David s-a aprins foarte tare de mânie împotriva omului acestuia și a zis lui Natan: „Viu este Domnul că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte!
6Și să dea înapoi patru miei, pentru că a săvârșit fapta aceasta și n-a avut milă.”
7Și Natan a zis lui David: „Tu ești omul acesta! Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: «Eu te-am uns împărat peste Israel și te-am scăpat din mâna lui Saul;
8te-am făcut stăpân pe casa stăpânului tău, am pus la sânul tău nevestele stăpânului tău și ți-am dat casa lui Israel și Iuda. Și dacă ar fi fost puțin atâta, aș mai fi adăugat.
9Pentru ce dar ai disprețuit tu Cuvântul Domnului, făcând ce este rău înaintea Lui? Ai lovit cu sabia pe Urie, Hetitul, ai luat de nevastă pe nevastă-sa și pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon.
10Acum, niciodată nu se va depărta sabia din casa ta, pentru că M-ai disprețuit și pentru că ai luat de nevastă pe nevasta lui Urie, Hetitul.»
11Așa vorbește Domnul: «Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta și voi lua de sub ochii tăi pe nevestele tale și le voi da altuia, care se va culca cu ele în fața soarelui acestuia.
12Căci ai lucrat pe ascuns; Eu însă voi face lucrul acesta în fața întregului Israel și în fața soarelui.»”
13David a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului!” Și Natan a zis lui David: „Domnul îți iartă păcatul, nu vei muri.
14Dar, pentru că ai făcut pe vrăjmașii Domnului să-L hulească săvârșind fapta aceasta, fiul care ți s-a născut va muri.”
15Și Natan a plecat acasă. Domnul a lovit copilul pe care-l născuse lui David nevasta lui Urie și a fost greu bolnav.
16David s-a rugat lui Dumnezeu pentru copil și a postit și, când a venit acasă, toată noaptea a stat culcat pe pământ.
17Bătrânii casei au stăruit de el să se scoale de la pământ, dar n-a voit și n-a mâncat nimic cu ei.
18A șaptea zi, copilul a murit. Slujitorii lui David s-au temut să-i dea de veste că a murit copilul. Căci ziceau: „Când copilul trăia încă, i-am vorbit, și nu ne-a ascultat. Cum să îndrăznim să-i spunem: «A murit copilul»? Are să se întristeze și mai mult.”
19David a băgat de seamă că slujitorii lui vorbeau în șoaptă între ei și a înțeles că murise copilul. El a zis slujitorilor săi: „A murit copilul?” Și ei au răspuns: „A murit.”
20Atunci, David s-a sculat de la pământ. S-a spălat, s-a uns și și-a schimbat hainele, apoi s-a dus în Casa Domnului și s-a închinat. Întorcându-se acasă, a cerut să i se dea să mănânce și a mâncat.
21Slujitorii lui i-au zis: „Ce înseamnă ceea ce faci? Când trăia copilul, posteai și plângeai, și acum, când a murit copilul, te scoli și mănânci!”
22El a răspuns: „Când trăia copilul, posteam și plângeam, căci ziceam: «Cine știe dacă nu Se va îndura Domnul de mine și dacă nu va trăi copilul?»
23Acum, când a murit, pentru ce să mai postesc? Pot să-l întorc în viață? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va întoarce la mine.”
24David a mângâiat pe nevastă-sa Bat-Șeba și a intrat la ea și s-a culcat cu ea. Ea a născut un fiu, pe care l-a numit Solomon și care a fost iubit de Domnul.
25El l-a încredințat în mâinile prorocului Natan și Natan i-a pus numele Iedidia (Iubitul Domnului), pentru Domnul.
26Ioab, care împresura Raba fiilor lui Amon, a pus mâna pe cetatea împărătească
27și a trimis soli lui David să-i spună: „Am început lupta împotriva Rabei și am pus stăpânire pe cetatea apelor;
28strânge acum cealaltă parte a poporului, tăbărăște împotriva cetății și ia-o, ca să n-o iau eu și să vină asupra mea cinstea.”
29David a strâns tot poporul și a mers asupra cetății Raba; a bătut-o și a luat-o.
30A luat cununa de pe capul împăratului ei, care cântărea un talant de aur și era împodobită cu pietre scumpe. Au pus-o pe capul lui David, care a luat o foarte mare pradă din cetate.
31A scos pe locuitori și i-a trecut prin fierăstraie, prin grape de fier și securi de fier și i-a pus în cuptoarele de cărămizi; așa a făcut tuturor cetăților fiilor lui Amon. David s-a întors la Ierusalim cu tot poporul.

1Împ. 15:5 · Căci David făcuse ce este plăcut înaintea Domnului și nu se abătuse de la niciuna din poruncile Lui în tot timpul vieții lui, afară de întâmplarea cu Urie, Hetitul.

1Cron. 28:3 · Dar Dumnezeu mi-a zis: «Să nu zidești o casă Numelui Meu, căci ești un om de război și ai vărsat sânge.»

Ps. 19:1 · Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui.

Ps. 51:1-19 · Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, șterge fărădelegile mele!
2Spală-mă cu desăvârșire de nelegiuirea mea și curățește-mă de păcatul meu!
3Căci îmi cunosc bine fărădelegile și păcatul meu stă necurmat înaintea mea.
4Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit și am făcut ce este rău înaintea Ta; așa că vei fi drept în hotărârea Ta și fără vină în judecata Ta.
5Iată că sunt născut în nelegiuire și în păcat m-a zămislit mama mea.
6Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă dar să pătrundă înțelepciunea înăuntrul meu!
7Curățește-mă cu isop și voi fi curat; spală-mă și voi fi mai alb decât zăpada!
8Fă-mă să aud veselie și bucurie și oasele pe care le-ai zdrobit Tu se vor bucura!
9Întoarce-Ți privirea de la păcatele mele, șterge toate nelegiuirile mele!
10Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic!
11Nu mă lepăda de la Fața Ta și nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt!
12Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale și sprijină-mă cu un duh de bunăvoință!
13Atunci voi învăța căile Tale pe cei ce le calcă, și păcătoșii se vor întoarce la Tine.
14Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele! Izbăvește-mă de vina sângelui vărsat și limba mea va lăuda îndurarea Ta!
15Doamne, deschide-mi buzele și gura mea va vesti lauda Ta!
16Dacă ai fi voit jertfe, Ți-aș fi adus, dar Ție nu-Ți plac arderile-de-tot.
17Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită și mâhnită.
18În îndurarea Ta, varsă-Ți binefacerile asupra Sionului și zidește zidurile Ierusalimului!
19Atunci vei primi jertfe neprihănite, arderi-de-tot și jertfe întregi; atunci se vor aduce pe altarul Tău viței.