Biblia ne spune că, în afară de Domnul Isus Cristos, nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu (Ioan 1:18). În Exod 33:20, Dumnezeu a spus: „Fața nu-Mi poți vedea, căci nu poate nimeni să Mă vadă și să mai trăiască”.
continuă »
În Biblie se găsesc aproximativ 200 de nume și titluri ale lui Cristos. Următoarele sunt câteva dintre cele mai proeminente, organizate în trei secțiuni: (a) natura lui Cristos, (b) poziția Lui în Trinitatea și (c) lucrarea Lui pe pământ în locul nostru.
Galateni 4:4 declară că Dumnezeu Tatăl L-a trimis pe Fiul Său „la împlinirea vremii”. În timpul primului secol au avut loc mai multe evenimente care au făcut ideală venirea lui Cristos la acel moment.
Scriptura ne învață că Dumnezeu iubește întreaga lume (Ioan 3:16; 1 Ioan 2:2; Rom. 5:8). Această dragoste este necondiționată, este bazată pe simplu fapt că Dumnezeu este un Dumnezeu al dragostei (1 Ioan 4:8, 4:16). Dragostea lui Dumnezeu pentru omenire se poate vedea în mila Lui și în faptul că El nu pedepsește imediat toate păcatele (Rom. 3:23; 6:23).
Realitatea prezenței lui Dumnezeu este atât de evidentă, atât datorită Creației, cât și conștiinței omului, încât Biblia îl numește pe ateu „nebun” (Psalmul 14:1). În consecință, Biblia nu încearcă deloc să dovedească existența lui Dumnezeu; mai degrabă, o ia ca pe un fapt dat încă de la început (Geneza 1:1). Ceea ce face Biblia este să reveleze natura, caracterul și lucrarea lui Dumnezeu.
Trinitatea este un concept imposibil de înțeles pe deplin de orice ființă umană prin propria ei înțelepciune. Biblia ne învață că Tatăl este Dumnezeu, că Isus este Dumnezeu și că Duhul Sfânt este Dumnezeu. De asemenea, Biblia ne învață că există un singur Dumnezeu. Deși putem înțelege câteva adevăruri despre relația dintre cele trei Persoane diferite ale Trinității, acest concept nu poate fi cuprins de mintea umană. Dar aceasta nu neagă veridicitatea și nici bazele biblice ale acestor...
Isus Cristos a fost răstignit în public, în jurul anului 30 d.Cr. în Iudeea aflată sub conducerea lui Pilat din Pont, la cererea Sinedriului evreiesc. Relatările istoricilor necreștini confirmă relatările martorilor creștini despre aceste aspecte istorice legate de moartea lui Isus Cristos. În ceea ce privește învierea Sa, există mai multe categorii de dovezi care fac din aceasta un caz convingător.
Noi nu putem ști cum este Dumnezeu în totalitate. Putem cunoaște despre Dumnezeu numai lucrurile pe care El ni le-a descoperit despre Sine Însuși. Astfel, ne putem întreba ce a dezvăluit Dumnezeu despre El însuși în Cuvântul Său și în creație astfel încât noi să putem înțelege.
Biblia nu oferă vreo descriere fizică a lui Isus. Lucrul cel mai apropiat de o descriere este în Isa. 53:2: „n-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă”. Toate acestea ne spun că înfățișarea lui Isus a fost exact ca a unui om obișnuit. Isaia a profețit că Robul care urma să vină și să sufere va fi umil și nu va purta niciuna dintre semnele obișnuite ale regalității, adevărata Sa identitate fiind vizibilă...
Sintagma „Sfânt, sfânt, sfânt” apare de două ori în Biblie, o dată în Vechiul Testament (Isa. 6:3) și o dată în Noul Testament (Apoc. 4:8). De ambele dăți, sintagma este spusă sau cântată de către creaturile cerești și de fiecare dată este vorba despre un om care a avut o vedenie a Tronului lui Dumnezeu (Isaia, respectiv Ioan).
În afară de afirmațiile specifice ale lui Isus legate de divinitatea Sa (vezi „Este Isus Dumnezeu?”), ucenicii Săi au recunoscut dumnezeirea lui Cristos. Ei au afirmat că Isus avea dreptul de a ierta păcatele – ceva ce numai Dumnezeu poate face, întrucât păcatul este împotriva lui Dumnezeu (Fapte 5:31; Col. 3:13; cf. Ps. 130:4; Ier. 31:34). În strânsă legătură cu această ultimă afirmație, s-a spus despre Isus că El este Cel care va „judeca...
Scriptura este Cartea Sfântă scrisă de oameni sub călăuzirea Duhului Sfânt. Acest proces poartă numele de inspirația Scripturii. Este un proces unic în istoria omenirii și se rezumă numai la cele 66 de cărți ale Bibliei. Ca urmare a inspirației divine, în Scripturile originale avem exact cuvintele dorite de Dumnezeu prin care noi oamenii putem cunoaște mesajul divin (2 Tim. 3:16-17, 2 Pet. 1:20-21).
Întrebarea nu este dacă Isus a păcătuit, deoarece Biblia spune foarte clar că Isus nu a păcătuit (2 Cor. 5:21; 1 Pet. 2:22). Întrebarea este dacă Isus ar fi putut să păcătuiască.
Atunci când suntem ofensați de frații noștri, suntem chemați să iertăm. Dar iertarea presupune 2 pași ce nu trebuie confundați, nici amestecați: spiritul iertător + acordarea iertării. Mai mult, rugăciunea Tatăl nostru stabilește o echivalență între modul în care iartă Dumnezeu și cum iertăm noi.
Fiecare cultură din istoria lumii a avut un concept despre cum este Dumnezeu. Unii au presupus că Dumnezeu controlează vremea și au făcut imagini cu un zeu de furtună aruncând fulgere în jur (închinarea la Baal în Canaan). Unii au presupus că Dumnezeu este foarte puternic și, prin urmare, s-au închinat la cel mai puternic lucru pe care l-au putut vedea, soarele (zeul Ra din Egipt). Alții au presupus că Dumnezeu este peste tot și, prin urmare, s-au închinat la tot (panteismul). Unii au...
Scriptura descrie dragostea absolută în următorii termeni: „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată” (1 Cor. 13:4-8).
Relația noastră cu Dumnezeu e similară cu relația pe care o avem cu alte persoane, prin faptul că în toate relațiile e nevoie de credință. Nu putem cunoaște niciodată pe deplin o altă persoană. Nu putem experimenta tot ceea ce alții experimentează și nici să intrăm în mintea lor să aflăm care sunt gândurile și emoțiile lor.
Genealogia lui Isus este prezentată în două locuri în Scriptură: Matei 1:1-17 și Luca 3:23-38. Matei schițează genealogia de la Avraam la Isus. Luca schițează genealogia de la Isus mergând până la la Adam. Matei și Luca prezintă de fapt genealogii diferite în întregime.
Isus nu a fost spus niciodată despre Sine: „Eu sunt Dumnezeu”. Aceasta nu înseamnă totuși că El nu a pretins că este Dumnezeu. De exemplu, în Ioan 10:30, El spune: „Eu și Tatăl una suntem”. La prima vedere asta nu pare a fi o revendicare a divinității. Totuși, examinând reacția evreilor din Ioan 10:33, înțelegem că ei au priceput că Isus declarase că El este Dumnezeu. Mai mult, Isus nu și-a retras niciodată cele afirmate. Aceasta indică faptul că Isus a spus...
În gândirea ebraică expresia „X este fiul lui Y” are mai multe sensuri: (a) X este un descendent al lui Y, ceea ce implică o legătură de sânge între cei doi; (b) X este înfiat de Y, astfel că nu avem o legătură de sânge între cei doi, dar există una legală; (c) X are aceeași natură cu Y, prin urmare putem spune unui copilaș că este fiu / pui de om, sau unui cățeluș că este fiul câinelui.
