Categorii
QuickBible.ro
Romani 13:1
Q & A: Este biblică dumnezeirea lui Cristos?
În afară de afirmațiile specifice ale lui Isus legate de divinitatea Sa (vezi „Este Isus Dumnezeu?”), ucenicii Săi au recunoscut dumnezeirea lui Cristos. Ei au afirmat că Isus avea dreptul de a ierta păcatele – ceva ce numai Dumnezeu poate face, întrucât păcatul este împotriva lui Dumnezeu (Fapte 5:31; Col. 3:13; cf. Ps. 130:4; Ier. 31:34). În strânsă legătură cu această ultimă afirmație, s-a spus despre Isus că El este Cel care va „judeca viii și morții” (2 Tim. 4:1). Toma a strigat către Isus: „Domnul meu, și Dumnezeul meu!” (Ioan 20:28). Pavel Îl numește pe Isus „marele nostru Dumnezeu și Mântuitor” (Tit 2:13) și arată că, înainte de întruparea Sa, Isus a existat (Fil. 2:5-8). Evrei 1:8 spune despre Isus că: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci”. Ioan 1:1 afirmă că: „La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul [Isus] era Dumnezeu”. Alte exemple din Scriptură care ne învață despre dumnezeirea lui Cristos pot fi găsite în Apoc. 1:17; 2:8; 22:13; 1 Cor. 10:4; 1 Pet. 2:6-8; Ps. 18:2; 95:1; 1 Pet. 5:4; Evrei 13:20.
Lui Isus I-au fost atribuite titluri și caracteristici care în Vechiul Testament erau numai ale lui Dumnezeu. Titlul de „Răscumpărător” (Ps. 130:7; Osea 13:14) este utilizat în Noul Testament când se vorbește despre Isus (Tit 2:13; Apoc. 5:9). Isus este numit Emanuel, „Dumnezeu este cu noi” (Mat. 1:23). În Zah. 12:10, Dumnezeu spune: „își vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns”. Noul Testament aplică această profeție la crucificarea lui Isus (Ioan 19:37; Apoc. 1:7). Dacă Dumnezeu este Cel care a fost străpuns și la care au privit, iar Isus a fost Cel străpuns și la care au privit, atunci Isus este Dumnezeu. Apostolul Pavel interpretează textul din Isa. 45:22-23 aplicând-L la Isus în Fil. 2:10-11.
Mai mult, numele lui Isus este utilizat alături de cel al lui Tatălui în rugăciune: „Har și pace vouă de la Dumnezeu Tatăl, și de la Domnul nostru Isus Cristos!” (Gal. 1:3; Efes. 1:2). Dacă Isus nu ar fi Dumnezeu, atunci aceasta ar fi o blasfemie. Numele lui Isus apare alături de cel al Tatălui în porunca lui Isus de a boteza „în Numele [singular] Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh” (Mat. 28:19; vezi și 2 Cor. 13:13).
Ioan spune că toată creația Îl laudă pe Cristos (Mielul) – deci Isus nu este parte a creației (Apoc. 5:13).
Lucruri care pot fi împlinite numai de către Dumnezeu sunt atribuite în mod egal lui Isus. Isus nu numai că a înviat morți (Ioan 5:21; 11:38-44), și a iertat păcate (Fapte 5:31; 13:38), dar El a creat și susține universul (Ioan 1:2-3; Col. 1:16-17). Acest lucru este întărit și mai mult atunci când Dumnezeu a spus că El a fost singur de-a lungul procesului de creație (Isa. 44:24). Mai mult, Cristos are toate atributele pe care numai Dumnezeu le poate avea: eternitatea (Ioan 8:58), omniprezența (Mat. 18:20, 28:20), omnisciența (Mat. 16:21), omnipotența (Ioan 11:38-44).
Acum, este una să pretinzi a fi Dumnezeu sau să convingi pe cineva să creadă asta, și alta să poți și demonstra. Ca demonstrație a pretenției Sale de a fi Dumnezeu, Cristos a făcut o mulțime de miracole și chiar a înviat dintre morți. Iată câteva din minunile lui Isus: a transformat apa în vin (Ioan 2:7), a mers pe ape (Mat. 14:25), a înmulțit pâinile (Ioan 6:11), a vindecat orbi (Ioan 9:7), ologi (Marcu 2:3) și alți bolnavi (Mat. 9:35; Marcu 1:40-42), a înviat oameni dintre cei morți (Ioan 11:43-44; Luca 7:11-15; Marcu 5:35).
Există cel puțin 12 evenimente istorice pe care chiar și criticii necreștini le admit că fiind adevărate:
1. Isus a murit prin crucificare.
2. El a fost îngropat.
3. Moartea Sa a determinat pierderea speranței și despărțirea temporară a ucenicilor Săi.
4. Mormântul lui Isus a fost descoperit gol după numai câteva zile.
5. Ucenicii L-au văzut pe Cristos înviat.
6. După aceasta, ucenicii au fost transformați în credincioși îndrăzneți.
7. Acest mesaj a constituit centrul predicării în Biserica primară.
8. Mesajul a fost predicat în Ierusalim.
9. Biserica s-a născut și a crescut ca rezultat al predicării acestui mesaj.
10. Ziua învierii, duminica, a înlocuit Sabatul (sâmbăta) ca zi principală de închinare.
11. Iacov, un sceptic, a fost convertit atunci când la rândul lui L-a văzut pe Isus înviat.
12. Pavel, un dușman al creștinismului, a fost convertit ca urmare a unei experiențe în care s-a întâlnit cu Isus cel înviat pe Drumul Damascului.
Chiar dacă există persoane care au obiecții cu privire la această listă, numai o mică parte a lor sunt suficiente pentru a proba învierea și formarea mesajului Evangheliei: moartea, îngroparea, învierea și aparițiile lui Isus de după înviere (1 Cor. 15:1-5).
În concluzie: Cristos a pretins că este Dumnezeu, El este Dumnezeu (nu doar „un dumnezeu”, ci Dumnezeu adevărat), iar cei care L-au urmat au crezut în El și s-au raportat la El ca la Dumnezeu. Cristos a demonstrat dumnezeirea Sa prin minuni, inclusiv prin învierea din morți. Nicio altă ipoteză nu poate explica aceste fapte.