Pentru cel necredincios, frica de Dumnezeu este frica de judecata lui Dumnezeu și de moartea veșnică, moarte ce înseamnă despărțire veșnică de Dumnezeu (Luca 12:5; Evr. 10:31). Altfel stau lucrurile cu cel credincios. Pentru el, frica este reverență față de Dumnezeu. În Evr. 12:28-29 se găsește descrierea acestei frici de Domnul: „Fiindcă am primit dar o împărăție, care nu se poate clătina, să ne arătăm mulțumitori și să aducem astfel Lui Dumnezeu o...
continuă »
Fiecare cultură din istoria lumii a avut un concept despre cum este Dumnezeu. Unii au presupus că Dumnezeu controlează vremea și au făcut imagini cu un zeu de furtună aruncând fulgere în jur (închinarea la Baal în Canaan). Unii au presupus că Dumnezeu este foarte puternic și, prin urmare, s-au închinat la cel mai puternic lucru pe care l-au putut vedea, soarele (zeul Ra din Egipt). Alții au presupus că Dumnezeu este peste tot și, prin urmare, s-au închinat la tot (panteismul). Unii au...
Biblia nu oferă vreo descriere fizică a lui Isus. Lucrul cel mai apropiat de o descriere este în Isa. 53:2: „n-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă”. Toate acestea ne spun că înfățișarea lui Isus a fost exact ca a unui om obișnuit. Isaia a profețit că Robul care urma să vină și să sufere va fi umil și nu va purta niciuna dintre semnele obișnuite ale regalității, adevărata Sa identitate fiind vizibilă...
Întrebarea nu este dacă Isus a păcătuit, deoarece Biblia spune foarte clar că Isus nu a păcătuit (2 Cor. 5:21; 1 Pet. 2:22). Întrebarea este dacă Isus ar fi putut să păcătuiască.
Galateni 4:4 declară că Dumnezeu Tatăl L-a trimis pe Fiul Său „la împlinirea vremii”. În timpul primului secol au avut loc mai multe evenimente care au făcut ideală venirea lui Cristos la acel moment.
Înțelegerea Bibliei este importantă pentru că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. Când deschidem Biblia, citim mesajul lui Dumnezeu pentru noi. Ce poate fi mai important decât să înțelegem ce are de spus Creatorul Universului?
Spre deosebire de întrebarea „Există Dumnezeu?”, foarte puțini au pus sub semnul întrebării existența lui Isus Cristos. În general este acceptată ideea că Isus a fost un om care a trăit în Israel în urmă cu aproape 2000 de ani. Discuția începe când vine vorba despre identitatea lui Isus. Aproape fiecare religie importantă arată că Isus a fost un profet, sau un învățător bun, sau un om foarte credincios. Problema este că Biblia ne învață că Isus a fost mai mult decât un profet, un...
Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, ne spune cum este Dumnezeu și cum nu este El. Fără autoritatea Bibliei, orice încercare de a explica atributele lui Dumnezeu este zadarnică (Iov 42:7). Noi, oamenii, putem cunoaște despre Dumnezeu numai ceea ce El a ales să ne reveleze. Creația, Biblia, și Cuvântul făcut trup (Isus Cristos) ne ajută să cunoaștem cum este Dumnezeu.
În gândirea ebraică expresia „X este fiul lui Y” are mai multe sensuri: (a) X este un descendent al lui Y, ceea ce implică o legătură de sânge între cei doi; (b) X este înfiat de Y, astfel că nu avem o legătură de sânge între cei doi, dar există una legală; (c) X are aceeași natură cu Y, prin urmare putem spune unui copilaș că este fiu / pui de om, sau unui cățeluș că este fiul câinelui.
Genealogia lui Isus este prezentată în două locuri în Scriptură: Matei 1:1-17 și Luca 3:23-38. Matei schițează genealogia de la Avraam la Isus. Luca schițează genealogia de la Isus mergând până la la Adam. Matei și Luca prezintă de fapt genealogii diferite în întregime.
Isus nu a fost spus niciodată despre Sine: „Eu sunt Dumnezeu”. Aceasta nu înseamnă totuși că El nu a pretins că este Dumnezeu. De exemplu, în Ioan 10:30, El spune: „Eu și Tatăl una suntem”. La prima vedere asta nu pare a fi o revendicare a divinității. Totuși, examinând reacția evreilor din Ioan 10:33, înțelegem că ei au priceput că Isus declarase că El este Dumnezeu. Mai mult, Isus nu și-a retras niciodată cele afirmate. Aceasta indică faptul că Isus a spus...
Scriptura ne învață că Dumnezeu iubește întreaga lume (Ioan 3:16; 1 Ioan 2:2; Rom. 5:8). Această dragoste este necondiționată, este bazată pe simplu fapt că Dumnezeu este un Dumnezeu al dragostei (1 Ioan 4:8, 4:16). Dragostea lui Dumnezeu pentru omenire se poate vedea în mila Lui și în faptul că El nu pedepsește imediat toate păcatele (Rom. 3:23; 6:23).
Isus Cristos a fost răstignit în public, în jurul anului 30 d.Cr. în Iudeea aflată sub conducerea lui Pilat din Pont, la cererea Sinedriului evreiesc. Relatările istoricilor necreștini confirmă relatările martorilor creștini despre aceste aspecte istorice legate de moartea lui Isus Cristos. În ceea ce privește învierea Sa, există mai multe categorii de dovezi care fac din aceasta un caz convingător.
În Biblie se găsesc aproximativ 200 de nume și titluri ale lui Cristos. Următoarele sunt câteva dintre cele mai proeminente, organizate în trei secțiuni: (a) natura lui Cristos, (b) poziția Lui în Trinitatea și (c) lucrarea Lui pe pământ în locul nostru.
Dumnezeu este o persoană, dar nu este o ființă umană. Dumnezeu are „personalitate” și că El este o Ființă rațională cu conștiință de sine. O persoană este o ființă individuală cu minte, emoții și voință. Dumnezeu are cu siguranță un intelect (Ps. 139:17), emoții (Ps. 78:41) și voință (1 Cor. 1:1). Deci, da, Dumnezeu este o persoană.
Relația noastră cu Dumnezeu e similară cu relația pe care o avem cu alte persoane, prin faptul că în toate relațiile e nevoie de credință. Nu putem cunoaște niciodată pe deplin o altă persoană. Nu putem experimenta tot ceea ce alții experimentează și nici să intrăm în mintea lor să aflăm care sunt gândurile și emoțiile lor.
Realitatea prezenței lui Dumnezeu este atât de evidentă, atât datorită Creației, cât și conștiinței omului, încât Biblia îl numește pe ateu „nebun” (Psalmul 14:1). În consecință, Biblia nu încearcă deloc să dovedească existența lui Dumnezeu; mai degrabă, o ia ca pe un fapt dat încă de la început (Geneza 1:1). Ceea ce face Biblia este să reveleze natura, caracterul și lucrarea lui Dumnezeu.
Scriptura ne învață că Dumnezeu Fiul, Isus Cristos, a îmbrăcat natură umană, rămânând Dumnezeu în același timp. Isus a fost întotdeauna Dumnezeu (Ioan 8:58, 10:30), dar întrupându-se a devenit ființă umană (Ioan 1:14). Isus Cristos este o singură Persoană, pe deplin Dumnezeu și pe deplin om.
Doctrina nașterii din fecioară este extrem de importantă în teologia creștină (Isa. 7:14; Mat. 1:23; Luca 1:26-27). Ca răspuns la întrebarea Mariei „cum se va întâmpla acest lucru?”, îngerul Gabriel spune: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine, și puterea Celui Prea Înalt te va umbri” (Luca 1:34-35). Îngerul îl încurajează pe Iosif să se căsătorească cu Maria folosind cuvintele: „căci ce s-a zămislit în ea, este de la Duhul Sfânt”...
Cei mai mulți oameni cred că Isus a trăit acum 2000 de ani în Israel. Aproape toate religiile lumii Îl văd ca un bun învățător și profet. Deși aceste lucruri sunt adevărate, ele nu descriu îndeajuns cine este Isus și nu explică cum și de ce Isus ne poate mântui. Isus este Dumnezeu întrupat (Ioan 1:1, 1:14), este Dumnezeu care S-a făcut om ca să ne mântuiască (Mat. 1:20-21).
