Scriptura ne învață că Dumnezeu iubește întreaga lume (Ioan 3:16; 1 Ioan 2:2; Rom. 5:8). Această dragoste este necondiționată, este bazată pe simplu fapt că Dumnezeu este un Dumnezeu al dragostei (1 Ioan 4:8, 4:16). Dragostea lui Dumnezeu pentru omenire se poate vedea în mila Lui și în faptul că El nu pedepsește imediat toate păcatele (Rom. 3:23; 6:23).
continuă »
Atunci când suntem ofensați de frații noștri, suntem chemați să iertăm. Dar iertarea presupune 2 pași ce nu trebuie confundați, nici amestecați: spiritul iertător + acordarea iertării. Mai mult, rugăciunea Tatăl nostru stabilește o echivalență între modul în care iartă Dumnezeu și cum iertăm noi.
Isus Cristos a fost răstignit în public, în jurul anului 30 d.Cr. în Iudeea aflată sub conducerea lui Pilat din Pont, la cererea Sinedriului evreiesc. Relatările istoricilor necreștini confirmă relatările martorilor creștini despre aceste aspecte istorice legate de moartea lui Isus Cristos. În ceea ce privește învierea Sa, există mai multe categorii de dovezi care fac din aceasta un caz convingător.
Biblia ne spune că, în afară de Domnul Isus Cristos, nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu (Ioan 1:18). În Exod 33:20, Dumnezeu a spus: „Fața nu-Mi poți vedea, căci nu poate nimeni să Mă vadă și să mai trăiască”.
Cel mai important element al naturii lui Dumnezeu este sfințenia Sa. Sfințenia este fundamentul tuturor celorlalte aspecte ale caracterului lui Dumnezeu. Apoc. 15:4 spune despre Dumnezeu: „Tu singur ești sfânt”. Apoc. 4:8 descrie cele patru viețuitoare care îi cântă lui Dumnezeu zi și noapte: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul, Cel Atotputernic, cel care a fost și este și va veni”. Sfințenia lui Dumnezeu Îl face pe El „focul mistuitor” care va judeca toate păcatele...
Trinitatea este un concept imposibil de înțeles pe deplin de orice ființă umană prin propria ei înțelepciune. Biblia ne învață că Tatăl este Dumnezeu, că Isus este Dumnezeu și că Duhul Sfânt este Dumnezeu. De asemenea, Biblia ne învață că există un singur Dumnezeu. Deși putem înțelege câteva adevăruri despre relația dintre cele trei Persoane diferite ale Trinității, acest concept nu poate fi cuprins de mintea umană. Dar aceasta nu neagă veridicitatea și nici bazele biblice ale acestor...
Scriptura descrie dragostea absolută în următorii termeni: „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată” (1 Cor. 13:4-8).
Scriptura ne învață că Dumnezeu Fiul, Isus Cristos, a îmbrăcat natură umană, rămânând Dumnezeu în același timp. Isus a fost întotdeauna Dumnezeu (Ioan 8:58, 10:30), dar întrupându-se a devenit ființă umană (Ioan 1:14). Isus Cristos este o singură Persoană, pe deplin Dumnezeu și pe deplin om.
În afară de textul din Luca 2:41-52, Biblia nu ne spune nimic despre copilăria și tinerețea lui Isus. Din acest incident cunoaștem câteva lucruri. Mai întâi, Isus a fost fiul unor părinți religioși. După cum cerea credința lor, Iosif și Maria au făcut pelerinajul anual la Ierusalim, pentru Sărbătoarea Paștelui. Astfel, L-au dus cu ei pe fiul lor de 12 ani, ca să sărbătorească prima lui sărbătoare. Avem aici un băiat tipic dintr-o familie obișnuită din acea vreme.
Isus nu a fost spus niciodată despre Sine: „Eu sunt Dumnezeu”. Aceasta nu înseamnă totuși că El nu a pretins că este Dumnezeu. De exemplu, în Ioan 10:30, El spune: „Eu și Tatăl una suntem”. La prima vedere asta nu pare a fi o revendicare a divinității. Totuși, examinând reacția evreilor din Ioan 10:33, înțelegem că ei au priceput că Isus declarase că El este Dumnezeu. Mai mult, Isus nu și-a retras niciodată cele afirmate. Aceasta indică faptul că Isus a spus...
Dumnezeu este o persoană, dar nu este o ființă umană. Dumnezeu are „personalitate” și că El este o Ființă rațională cu conștiință de sine. O persoană este o ființă individuală cu minte, emoții și voință. Dumnezeu are cu siguranță un intelect (Ps. 139:17), emoții (Ps. 78:41) și voință (1 Cor. 1:1). Deci, da, Dumnezeu este o persoană.
La aproape o săptămână de la momentul în care Isus le-a spus ucenicilor Săi că urma să sufere, să fie omorât și adus din nou la viață (Luca 9:22), i-a dus pe Petru, Iacov și Ioan sus pe un munte să se roage. În timp ce Se ruga, înfățișarea Sa a fost schimbată într-un chip glorificat și hainele Sale au devenit de un alb orbitor. Moise și Ilie au apărut și au vorbit cu Isus despre moartea Sa care urma să aibă loc în curând. Petru s-a oferit să facă trei adăposturi pentru ei,...
Doctrina nașterii din fecioară este extrem de importantă în teologia creștină (Isa. 7:14; Mat. 1:23; Luca 1:26-27). Ca răspuns la întrebarea Mariei „cum se va întâmpla acest lucru?”, îngerul Gabriel spune: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine, și puterea Celui Prea Înalt te va umbri” (Luca 1:34-35). Îngerul îl încurajează pe Iosif să se căsătorească cu Maria folosind cuvintele: „căci ce s-a zămislit în ea, este de la Duhul Sfânt”...
Biblia nu oferă vreo descriere fizică a lui Isus. Lucrul cel mai apropiat de o descriere este în Isa. 53:2: „n-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă”. Toate acestea ne spun că înfățișarea lui Isus a fost exact ca a unui om obișnuit. Isaia a profețit că Robul care urma să vină și să sufere va fi umil și nu va purta niciuna dintre semnele obișnuite ale regalității, adevărata Sa identitate fiind vizibilă...
Realitatea prezenței lui Dumnezeu este atât de evidentă, atât datorită Creației, cât și conștiinței omului, încât Biblia îl numește pe ateu „nebun” (Psalmul 14:1). În consecință, Biblia nu încearcă deloc să dovedească existența lui Dumnezeu; mai degrabă, o ia ca pe un fapt dat încă de la început (Geneza 1:1). Ceea ce face Biblia este să reveleze natura, caracterul și lucrarea lui Dumnezeu.
Genealogia lui Isus este prezentată în două locuri în Scriptură: Matei 1:1-17 și Luca 3:23-38. Matei schițează genealogia de la Avraam la Isus. Luca schițează genealogia de la Isus mergând până la la Adam. Matei și Luca prezintă de fapt genealogii diferite în întregime.
Evenimentul învierii lui Cristos este relatat în toate cele 4 evanghelii: Mat. 28:1-20; Marcu 16:1-20; Luca 24:1-53 și Ioan 20:1-21:25, în Fapte 1:1-11 și în 1 Cor. 15:1-11. Citind aceste pasaje pot fi extrase mai multe dovezi în sprijinul învierii lui Cristos.
Sintagma „Sfânt, sfânt, sfânt” apare de două ori în Biblie, o dată în Vechiul Testament (Isa. 6:3) și o dată în Noul Testament (Apoc. 4:8). De ambele dăți, sintagma este spusă sau cântată de către creaturile cerești și de fiecare dată este vorba despre un om care a avut o vedenie a Tronului lui Dumnezeu (Isaia, respectiv Ioan).
În Biblie se găsesc aproximativ 200 de nume și titluri ale lui Cristos. Următoarele sunt câteva dintre cele mai proeminente, organizate în trei secțiuni: (a) natura lui Cristos, (b) poziția Lui în Trinitatea și (c) lucrarea Lui pe pământ în locul nostru.
Pentru cel necredincios, frica de Dumnezeu este frica de judecata lui Dumnezeu și de moartea veșnică, moarte ce înseamnă despărțire veșnică de Dumnezeu (Luca 12:5; Evr. 10:31). Altfel stau lucrurile cu cel credincios. Pentru el, frica este reverență față de Dumnezeu. În Evr. 12:28-29 se găsește descrierea acestei frici de Domnul: „Fiindcă am primit dar o împărăție, care nu se poate clătina, să ne arătăm mulțumitori și să aducem astfel Lui Dumnezeu o...
