În gândirea ebraică expresia „X este fiul lui Y” are mai multe sensuri: (a) X este un descendent al lui Y, ceea ce implică o legătură de sânge între cei doi; (b) X este înfiat de Y, astfel că nu avem o legătură de sânge între cei doi, dar există una legală; (c) X are aceeași natură cu Y, prin urmare putem spune unui copilaș că este fiu / pui de om, sau unui cățeluș că este fiul câinelui.
continuă »
Înțelegerea Bibliei este importantă pentru că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. Când deschidem Biblia, citim mesajul lui Dumnezeu pentru noi. Ce poate fi mai important decât să înțelegem ce are de spus Creatorul Universului?
La aproape o săptămână de la momentul în care Isus le-a spus ucenicilor Săi că urma să sufere, să fie omorât și adus din nou la viață (Luca 9:22), i-a dus pe Petru, Iacov și Ioan sus pe un munte să se roage. În timp ce Se ruga, înfățișarea Sa a fost schimbată într-un chip glorificat și hainele Sale au devenit de un alb orbitor. Moise și Ilie au apărut și au vorbit cu Isus despre moartea Sa care urma să aibă loc în curând. Petru s-a oferit să facă trei adăposturi pentru ei,...
Cel mai important element al naturii lui Dumnezeu este sfințenia Sa. Sfințenia este fundamentul tuturor celorlalte aspecte ale caracterului lui Dumnezeu. Apoc. 15:4 spune despre Dumnezeu: „Tu singur ești sfânt”. Apoc. 4:8 descrie cele patru viețuitoare care îi cântă lui Dumnezeu zi și noapte: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul, Cel Atotputernic, cel care a fost și este și va veni”. Sfințenia lui Dumnezeu Îl face pe El „focul mistuitor” care va judeca toate păcatele...
Realitatea prezenței lui Dumnezeu este atât de evidentă, atât datorită Creației, cât și conștiinței omului, încât Biblia îl numește pe ateu „nebun” (Psalmul 14:1). În consecință, Biblia nu încearcă deloc să dovedească existența lui Dumnezeu; mai degrabă, o ia ca pe un fapt dat încă de la început (Geneza 1:1). Ceea ce face Biblia este să reveleze natura, caracterul și lucrarea lui Dumnezeu.
Întrebarea nu este dacă Isus a păcătuit, deoarece Biblia spune foarte clar că Isus nu a păcătuit (2 Cor. 5:21; 1 Pet. 2:22). Întrebarea este dacă Isus ar fi putut să păcătuiască.
Sintagma „Sfânt, sfânt, sfânt” apare de două ori în Biblie, o dată în Vechiul Testament (Isa. 6:3) și o dată în Noul Testament (Apoc. 4:8). De ambele dăți, sintagma este spusă sau cântată de către creaturile cerești și de fiecare dată este vorba despre un om care a avut o vedenie a Tronului lui Dumnezeu (Isaia, respectiv Ioan).
În afară de afirmațiile specifice ale lui Isus legate de divinitatea Sa (vezi „Este Isus Dumnezeu?”), ucenicii Săi au recunoscut dumnezeirea lui Cristos. Ei au afirmat că Isus avea dreptul de a ierta păcatele – ceva ce numai Dumnezeu poate face, întrucât păcatul este împotriva lui Dumnezeu (Fapte 5:31; Col. 3:13; cf. Ps. 130:4; Ier. 31:34). În strânsă legătură cu această ultimă afirmație, s-a spus despre Isus că El este Cel care va „judeca...
Vechiul Testament conține multiple profeții despre venirea lui Isus Cristos, Mesia, pe pământ. Cele mai importante dintre ele sunt următoarele.
Evenimentul învierii lui Cristos este relatat în toate cele 4 evanghelii: Mat. 28:1-20; Marcu 16:1-20; Luca 24:1-53 și Ioan 20:1-21:25, în Fapte 1:1-11 și în 1 Cor. 15:1-11. Citind aceste pasaje pot fi extrase mai multe dovezi în sprijinul învierii lui Cristos.
Galateni 4:4 declară că Dumnezeu Tatăl L-a trimis pe Fiul Său „la împlinirea vremii”. În timpul primului secol au avut loc mai multe evenimente care au făcut ideală venirea lui Cristos la acel moment.
Genealogia lui Isus este prezentată în două locuri în Scriptură: Matei 1:1-17 și Luca 3:23-38. Matei schițează genealogia de la Avraam la Isus. Luca schițează genealogia de la Isus mergând până la la Adam. Matei și Luca prezintă de fapt genealogii diferite în întregime.
Scriptura ne învață că Dumnezeu iubește întreaga lume (Ioan 3:16; 1 Ioan 2:2; Rom. 5:8). Această dragoste este necondiționată, este bazată pe simplu fapt că Dumnezeu este un Dumnezeu al dragostei (1 Ioan 4:8, 4:16). Dragostea lui Dumnezeu pentru omenire se poate vedea în mila Lui și în faptul că El nu pedepsește imediat toate păcatele (Rom. 3:23; 6:23).
Scriptura este Cartea Sfântă scrisă de oameni sub călăuzirea Duhului Sfânt. Acest proces poartă numele de inspirația Scripturii. Este un proces unic în istoria omenirii și se rezumă numai la cele 66 de cărți ale Bibliei. Ca urmare a inspirației divine, în Scripturile originale avem exact cuvintele dorite de Dumnezeu prin care noi oamenii putem cunoaște mesajul divin (2 Tim. 3:16-17, 2 Pet. 1:20-21).
Biblia ne spune că, în afară de Domnul Isus Cristos, nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu (Ioan 1:18). În Exod 33:20, Dumnezeu a spus: „Fața nu-Mi poți vedea, căci nu poate nimeni să Mă vadă și să mai trăiască”.
Noi nu putem ști cum este Dumnezeu în totalitate. Putem cunoaște despre Dumnezeu numai lucrurile pe care El ni le-a descoperit despre Sine Însuși. Astfel, ne putem întreba ce a dezvăluit Dumnezeu despre El însuși în Cuvântul Său și în creație astfel încât noi să putem înțelege.
Dumnezeu este o persoană, dar nu este o ființă umană. Dumnezeu are „personalitate” și că El este o Ființă rațională cu conștiință de sine. O persoană este o ființă individuală cu minte, emoții și voință. Dumnezeu are cu siguranță un intelect (Ps. 139:17), emoții (Ps. 78:41) și voință (1 Cor. 1:1). Deci, da, Dumnezeu este o persoană.
Pentru cel necredincios, frica de Dumnezeu este frica de judecata lui Dumnezeu și de moartea veșnică, moarte ce înseamnă despărțire veșnică de Dumnezeu (Luca 12:5; Evr. 10:31). Altfel stau lucrurile cu cel credincios. Pentru el, frica este reverență față de Dumnezeu. În Evr. 12:28-29 se găsește descrierea acestei frici de Domnul: „Fiindcă am primit dar o împărăție, care nu se poate clătina, să ne arătăm mulțumitori și să aducem astfel Lui Dumnezeu o...
Scriptura descrie dragostea absolută în următorii termeni: „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată” (1 Cor. 13:4-8).
Trinitatea este un concept imposibil de înțeles pe deplin de orice ființă umană prin propria ei înțelepciune. Biblia ne învață că Tatăl este Dumnezeu, că Isus este Dumnezeu și că Duhul Sfânt este Dumnezeu. De asemenea, Biblia ne învață că există un singur Dumnezeu. Deși putem înțelege câteva adevăruri despre relația dintre cele trei Persoane diferite ale Trinității, acest concept nu poate fi cuprins de mintea umană. Dar aceasta nu neagă veridicitatea și nici bazele biblice ale acestor...
