Realitatea prezenței lui Dumnezeu este atât de evidentă, atât datorită Creației, cât și conștiinței omului, încât Biblia îl numește pe ateu „nebun” (Psalmul 14:1). În consecință, Biblia nu încearcă deloc să dovedească existența lui Dumnezeu; mai degrabă, o ia ca pe un fapt dat încă de la început (Geneza 1:1). Ceea ce face Biblia este să reveleze natura, caracterul și lucrarea lui Dumnezeu.
continuă »
La aproape o săptămână de la momentul în care Isus le-a spus ucenicilor Săi că urma să sufere, să fie omorât și adus din nou la viață (Luca 9:22), i-a dus pe Petru, Iacov și Ioan sus pe un munte să se roage. În timp ce Se ruga, înfățișarea Sa a fost schimbată într-un chip glorificat și hainele Sale au devenit de un alb orbitor. Moise și Ilie au apărut și au vorbit cu Isus despre moartea Sa care urma să aibă loc în curând. Petru s-a oferit să facă trei adăposturi pentru ei,...
În afară de afirmațiile specifice ale lui Isus legate de divinitatea Sa (vezi „Este Isus Dumnezeu?”), ucenicii Săi au recunoscut dumnezeirea lui Cristos. Ei au afirmat că Isus avea dreptul de a ierta păcatele – ceva ce numai Dumnezeu poate face, întrucât păcatul este împotriva lui Dumnezeu (Fapte 5:31; Col. 3:13; cf. Ps. 130:4; Ier. 31:34). În strânsă legătură cu această ultimă afirmație, s-a spus despre Isus că El este Cel care va „judeca...
Scriptura ne învață că Dumnezeu iubește întreaga lume (Ioan 3:16; 1 Ioan 2:2; Rom. 5:8). Această dragoste este necondiționată, este bazată pe simplu fapt că Dumnezeu este un Dumnezeu al dragostei (1 Ioan 4:8, 4:16). Dragostea lui Dumnezeu pentru omenire se poate vedea în mila Lui și în faptul că El nu pedepsește imediat toate păcatele (Rom. 3:23; 6:23).
În afară de textul din Luca 2:41-52, Biblia nu ne spune nimic despre copilăria și tinerețea lui Isus. Din acest incident cunoaștem câteva lucruri. Mai întâi, Isus a fost fiul unor părinți religioși. După cum cerea credința lor, Iosif și Maria au făcut pelerinajul anual la Ierusalim, pentru Sărbătoarea Paștelui. Astfel, L-au dus cu ei pe fiul lor de 12 ani, ca să sărbătorească prima lui sărbătoare. Avem aici un băiat tipic dintr-o familie obișnuită din acea vreme.
Vechiul Testament conține multiple profeții despre venirea lui Isus Cristos, Mesia, pe pământ. Cele mai importante dintre ele sunt următoarele.
Întrebarea nu este dacă Isus a păcătuit, deoarece Biblia spune foarte clar că Isus nu a păcătuit (2 Cor. 5:21; 1 Pet. 2:22). Întrebarea este dacă Isus ar fi putut să păcătuiască.
Biblia ne spune că, în afară de Domnul Isus Cristos, nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu (Ioan 1:18). În Exod 33:20, Dumnezeu a spus: „Fața nu-Mi poți vedea, căci nu poate nimeni să Mă vadă și să mai trăiască”.
Evenimentul învierii lui Cristos este relatat în toate cele 4 evanghelii: Mat. 28:1-20; Marcu 16:1-20; Luca 24:1-53 și Ioan 20:1-21:25, în Fapte 1:1-11 și în 1 Cor. 15:1-11. Citind aceste pasaje pot fi extrase mai multe dovezi în sprijinul învierii lui Cristos.
Atunci când suntem ofensați de frații noștri, suntem chemați să iertăm. Dar iertarea presupune 2 pași ce nu trebuie confundați, nici amestecați: spiritul iertător + acordarea iertării. Mai mult, rugăciunea Tatăl nostru stabilește o echivalență între modul în care iartă Dumnezeu și cum iertăm noi.
Trinitatea este un concept imposibil de înțeles pe deplin de orice ființă umană prin propria ei înțelepciune. Biblia ne învață că Tatăl este Dumnezeu, că Isus este Dumnezeu și că Duhul Sfânt este Dumnezeu. De asemenea, Biblia ne învață că există un singur Dumnezeu. Deși putem înțelege câteva adevăruri despre relația dintre cele trei Persoane diferite ale Trinității, acest concept nu poate fi cuprins de mintea umană. Dar aceasta nu neagă veridicitatea și nici bazele biblice ale acestor...
Dumnezeu este o persoană, dar nu este o ființă umană. Dumnezeu are „personalitate” și că El este o Ființă rațională cu conștiință de sine. O persoană este o ființă individuală cu minte, emoții și voință. Dumnezeu are cu siguranță un intelect (Ps. 139:17), emoții (Ps. 78:41) și voință (1 Cor. 1:1). Deci, da, Dumnezeu este o persoană.
Noi nu putem ști cum este Dumnezeu în totalitate. Putem cunoaște despre Dumnezeu numai lucrurile pe care El ni le-a descoperit despre Sine Însuși. Astfel, ne putem întreba ce a dezvăluit Dumnezeu despre El însuși în Cuvântul Său și în creație astfel încât noi să putem înțelege.
Sintagma „Sfânt, sfânt, sfânt” apare de două ori în Biblie, o dată în Vechiul Testament (Isa. 6:3) și o dată în Noul Testament (Apoc. 4:8). De ambele dăți, sintagma este spusă sau cântată de către creaturile cerești și de fiecare dată este vorba despre un om care a avut o vedenie a Tronului lui Dumnezeu (Isaia, respectiv Ioan).
Biblia nu oferă vreo descriere fizică a lui Isus. Lucrul cel mai apropiat de o descriere este în Isa. 53:2: „n-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă”. Toate acestea ne spun că înfățișarea lui Isus a fost exact ca a unui om obișnuit. Isaia a profețit că Robul care urma să vină și să sufere va fi umil și nu va purta niciuna dintre semnele obișnuite ale regalității, adevărata Sa identitate fiind vizibilă...
În gândirea ebraică expresia „X este fiul lui Y” are mai multe sensuri: (a) X este un descendent al lui Y, ceea ce implică o legătură de sânge între cei doi; (b) X este înfiat de Y, astfel că nu avem o legătură de sânge între cei doi, dar există una legală; (c) X are aceeași natură cu Y, prin urmare putem spune unui copilaș că este fiu / pui de om, sau unui cățeluș că este fiul câinelui.
Isus nu a fost spus niciodată despre Sine: „Eu sunt Dumnezeu”. Aceasta nu înseamnă totuși că El nu a pretins că este Dumnezeu. De exemplu, în Ioan 10:30, El spune: „Eu și Tatăl una suntem”. La prima vedere asta nu pare a fi o revendicare a divinității. Totuși, examinând reacția evreilor din Ioan 10:33, înțelegem că ei au priceput că Isus declarase că El este Dumnezeu. Mai mult, Isus nu și-a retras niciodată cele afirmate. Aceasta indică faptul că Isus a spus...
În Biblie se găsesc aproximativ 200 de nume și titluri ale lui Cristos. Următoarele sunt câteva dintre cele mai proeminente, organizate în trei secțiuni: (a) natura lui Cristos, (b) poziția Lui în Trinitatea și (c) lucrarea Lui pe pământ în locul nostru.
Doctrina nașterii din fecioară este extrem de importantă în teologia creștină (Isa. 7:14; Mat. 1:23; Luca 1:26-27). Ca răspuns la întrebarea Mariei „cum se va întâmpla acest lucru?”, îngerul Gabriel spune: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine, și puterea Celui Prea Înalt te va umbri” (Luca 1:34-35). Îngerul îl încurajează pe Iosif să se căsătorească cu Maria folosind cuvintele: „căci ce s-a zămislit în ea, este de la Duhul Sfânt”...
Relația noastră cu Dumnezeu e similară cu relația pe care o avem cu alte persoane, prin faptul că în toate relațiile e nevoie de credință. Nu putem cunoaște niciodată pe deplin o altă persoană. Nu putem experimenta tot ceea ce alții experimentează și nici să intrăm în mintea lor să aflăm care sunt gândurile și emoțiile lor.
