Evenimentul învierii lui Cristos este relatat în toate cele 4 evanghelii: Mat. 28:1-20; Marcu 16:1-20; Luca 24:1-53 și Ioan 20:1-21:25, în Fapte 1:1-11 și în 1 Cor. 15:1-11. Citind aceste pasaje pot fi extrase mai multe dovezi în sprijinul învierii lui Cristos.
continuă »
Sintagma „Sfânt, sfânt, sfânt” apare de două ori în Biblie, o dată în Vechiul Testament (Isa. 6:3) și o dată în Noul Testament (Apoc. 4:8). De ambele dăți, sintagma este spusă sau cântată de către creaturile cerești și de fiecare dată este vorba despre un om care a avut o vedenie a Tronului lui Dumnezeu (Isaia, respectiv Ioan).
Cei mai mulți oameni cred că Isus a trăit acum 2000 de ani în Israel. Aproape toate religiile lumii Îl văd ca un bun învățător și profet. Deși aceste lucruri sunt adevărate, ele nu descriu îndeajuns cine este Isus și nu explică cum și de ce Isus ne poate mântui. Isus este Dumnezeu întrupat (Ioan 1:1, 1:14), este Dumnezeu care S-a făcut om ca să ne mântuiască (Mat. 1:20-21).
Vechiul Testament conține multiple profeții despre venirea lui Isus Cristos, Mesia, pe pământ. Cele mai importante dintre ele sunt următoarele.
În gândirea ebraică expresia „X este fiul lui Y” are mai multe sensuri: (a) X este un descendent al lui Y, ceea ce implică o legătură de sânge între cei doi; (b) X este înfiat de Y, astfel că nu avem o legătură de sânge între cei doi, dar există una legală; (c) X are aceeași natură cu Y, prin urmare putem spune unui copilaș că este fiu / pui de om, sau unui cățeluș că este fiul câinelui.
Fiecare cultură din istoria lumii a avut un concept despre cum este Dumnezeu. Unii au presupus că Dumnezeu controlează vremea și au făcut imagini cu un zeu de furtună aruncând fulgere în jur (închinarea la Baal în Canaan). Unii au presupus că Dumnezeu este foarte puternic și, prin urmare, s-au închinat la cel mai puternic lucru pe care l-au putut vedea, soarele (zeul Ra din Egipt). Alții au presupus că Dumnezeu este peste tot și, prin urmare, s-au închinat la tot (panteismul). Unii au...
Relația noastră cu Dumnezeu e similară cu relația pe care o avem cu alte persoane, prin faptul că în toate relațiile e nevoie de credință. Nu putem cunoaște niciodată pe deplin o altă persoană. Nu putem experimenta tot ceea ce alții experimentează și nici să intrăm în mintea lor să aflăm care sunt gândurile și emoțiile lor.
Scriptura este Cartea Sfântă scrisă de oameni sub călăuzirea Duhului Sfânt. Acest proces poartă numele de inspirația Scripturii. Este un proces unic în istoria omenirii și se rezumă numai la cele 66 de cărți ale Bibliei. Ca urmare a inspirației divine, în Scripturile originale avem exact cuvintele dorite de Dumnezeu prin care noi oamenii putem cunoaște mesajul divin (2 Tim. 3:16-17, 2 Pet. 1:20-21).
În afară de afirmațiile specifice ale lui Isus legate de divinitatea Sa (vezi „Este Isus Dumnezeu?”), ucenicii Săi au recunoscut dumnezeirea lui Cristos. Ei au afirmat că Isus avea dreptul de a ierta păcatele – ceva ce numai Dumnezeu poate face, întrucât păcatul este împotriva lui Dumnezeu (Fapte 5:31; Col. 3:13; cf. Ps. 130:4; Ier. 31:34). În strânsă legătură cu această ultimă afirmație, s-a spus despre Isus că El este Cel care va „judeca...
Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, ne spune cum este Dumnezeu și cum nu este El. Fără autoritatea Bibliei, orice încercare de a explica atributele lui Dumnezeu este zadarnică (Iov 42:7). Noi, oamenii, putem cunoaște despre Dumnezeu numai ceea ce El a ales să ne reveleze. Creația, Biblia, și Cuvântul făcut trup (Isus Cristos) ne ajută să cunoaștem cum este Dumnezeu.
În Biblie se găsesc aproximativ 200 de nume și titluri ale lui Cristos. Următoarele sunt câteva dintre cele mai proeminente, organizate în trei secțiuni: (a) natura lui Cristos, (b) poziția Lui în Trinitatea și (c) lucrarea Lui pe pământ în locul nostru.
Scriptura descrie dragostea absolută în următorii termeni: „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată” (1 Cor. 13:4-8).
Biblia ne spune că, în afară de Domnul Isus Cristos, nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu (Ioan 1:18). În Exod 33:20, Dumnezeu a spus: „Fața nu-Mi poți vedea, căci nu poate nimeni să Mă vadă și să mai trăiască”.
Isus Cristos a fost răstignit în public, în jurul anului 30 d.Cr. în Iudeea aflată sub conducerea lui Pilat din Pont, la cererea Sinedriului evreiesc. Relatările istoricilor necreștini confirmă relatările martorilor creștini despre aceste aspecte istorice legate de moartea lui Isus Cristos. În ceea ce privește învierea Sa, există mai multe categorii de dovezi care fac din aceasta un caz convingător.
Scriptura ne învață că Dumnezeu iubește întreaga lume (Ioan 3:16; 1 Ioan 2:2; Rom. 5:8). Această dragoste este necondiționată, este bazată pe simplu fapt că Dumnezeu este un Dumnezeu al dragostei (1 Ioan 4:8, 4:16). Dragostea lui Dumnezeu pentru omenire se poate vedea în mila Lui și în faptul că El nu pedepsește imediat toate păcatele (Rom. 3:23; 6:23).
Atunci când suntem ofensați de frații noștri, suntem chemați să iertăm. Dar iertarea presupune 2 pași ce nu trebuie confundați, nici amestecați: spiritul iertător + acordarea iertării. Mai mult, rugăciunea Tatăl nostru stabilește o echivalență între modul în care iartă Dumnezeu și cum iertăm noi.
La aproape o săptămână de la momentul în care Isus le-a spus ucenicilor Săi că urma să sufere, să fie omorât și adus din nou la viață (Luca 9:22), i-a dus pe Petru, Iacov și Ioan sus pe un munte să se roage. În timp ce Se ruga, înfățișarea Sa a fost schimbată într-un chip glorificat și hainele Sale au devenit de un alb orbitor. Moise și Ilie au apărut și au vorbit cu Isus despre moartea Sa care urma să aibă loc în curând. Petru s-a oferit să facă trei adăposturi pentru ei,...
Trinitatea este un concept imposibil de înțeles pe deplin de orice ființă umană prin propria ei înțelepciune. Biblia ne învață că Tatăl este Dumnezeu, că Isus este Dumnezeu și că Duhul Sfânt este Dumnezeu. De asemenea, Biblia ne învață că există un singur Dumnezeu. Deși putem înțelege câteva adevăruri despre relația dintre cele trei Persoane diferite ale Trinității, acest concept nu poate fi cuprins de mintea umană. Dar aceasta nu neagă veridicitatea și nici bazele biblice ale acestor...
Înțelegerea Bibliei este importantă pentru că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. Când deschidem Biblia, citim mesajul lui Dumnezeu pentru noi. Ce poate fi mai important decât să înțelegem ce are de spus Creatorul Universului?
Doctrina nașterii din fecioară este extrem de importantă în teologia creștină (Isa. 7:14; Mat. 1:23; Luca 1:26-27). Ca răspuns la întrebarea Mariei „cum se va întâmpla acest lucru?”, îngerul Gabriel spune: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine, și puterea Celui Prea Înalt te va umbri” (Luca 1:34-35). Îngerul îl încurajează pe Iosif să se căsătorească cu Maria folosind cuvintele: „căci ce s-a zămislit în ea, este de la Duhul Sfânt”...
