Scriptura descrie dragostea absolută în următorii termeni: „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată” (1 Cor. 13:4-8).
continuă »
Realitatea prezenței lui Dumnezeu este atât de evidentă, atât datorită Creației, cât și conștiinței omului, încât Biblia îl numește pe ateu „nebun” (Psalmul 14:1). În consecință, Biblia nu încearcă deloc să dovedească existența lui Dumnezeu; mai degrabă, o ia ca pe un fapt dat încă de la început (Geneza 1:1). Ceea ce face Biblia este să reveleze natura, caracterul și lucrarea lui Dumnezeu.
Fiecare cultură din istoria lumii a avut un concept despre cum este Dumnezeu. Unii au presupus că Dumnezeu controlează vremea și au făcut imagini cu un zeu de furtună aruncând fulgere în jur (închinarea la Baal în Canaan). Unii au presupus că Dumnezeu este foarte puternic și, prin urmare, s-au închinat la cel mai puternic lucru pe care l-au putut vedea, soarele (zeul Ra din Egipt). Alții au presupus că Dumnezeu este peste tot și, prin urmare, s-au închinat la tot (panteismul). Unii au...
Relația noastră cu Dumnezeu e similară cu relația pe care o avem cu alte persoane, prin faptul că în toate relațiile e nevoie de credință. Nu putem cunoaște niciodată pe deplin o altă persoană. Nu putem experimenta tot ceea ce alții experimentează și nici să intrăm în mintea lor să aflăm care sunt gândurile și emoțiile lor.
Scriptura ne învață că Dumnezeu Fiul, Isus Cristos, a îmbrăcat natură umană, rămânând Dumnezeu în același timp. Isus a fost întotdeauna Dumnezeu (Ioan 8:58, 10:30), dar întrupându-se a devenit ființă umană (Ioan 1:14). Isus Cristos este o singură Persoană, pe deplin Dumnezeu și pe deplin om.
Dumnezeu este o persoană, dar nu este o ființă umană. Dumnezeu are „personalitate” și că El este o Ființă rațională cu conștiință de sine. O persoană este o ființă individuală cu minte, emoții și voință. Dumnezeu are cu siguranță un intelect (Ps. 139:17), emoții (Ps. 78:41) și voință (1 Cor. 1:1). Deci, da, Dumnezeu este o persoană.
Întrebarea nu este dacă Isus a păcătuit, deoarece Biblia spune foarte clar că Isus nu a păcătuit (2 Cor. 5:21; 1 Pet. 2:22). Întrebarea este dacă Isus ar fi putut să păcătuiască.
Biblia ne spune că, în afară de Domnul Isus Cristos, nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu (Ioan 1:18). În Exod 33:20, Dumnezeu a spus: „Fața nu-Mi poți vedea, căci nu poate nimeni să Mă vadă și să mai trăiască”.
Sintagma „Sfânt, sfânt, sfânt” apare de două ori în Biblie, o dată în Vechiul Testament (Isa. 6:3) și o dată în Noul Testament (Apoc. 4:8). De ambele dăți, sintagma este spusă sau cântată de către creaturile cerești și de fiecare dată este vorba despre un om care a avut o vedenie a Tronului lui Dumnezeu (Isaia, respectiv Ioan).
Scriptura este Cartea Sfântă scrisă de oameni sub călăuzirea Duhului Sfânt. Acest proces poartă numele de inspirația Scripturii. Este un proces unic în istoria omenirii și se rezumă numai la cele 66 de cărți ale Bibliei. Ca urmare a inspirației divine, în Scripturile originale avem exact cuvintele dorite de Dumnezeu prin care noi oamenii putem cunoaște mesajul divin (2 Tim. 3:16-17, 2 Pet. 1:20-21).
Noi nu putem ști cum este Dumnezeu în totalitate. Putem cunoaște despre Dumnezeu numai lucrurile pe care El ni le-a descoperit despre Sine Însuși. Astfel, ne putem întreba ce a dezvăluit Dumnezeu despre El însuși în Cuvântul Său și în creație astfel încât noi să putem înțelege.
Atunci când suntem ofensați de frații noștri, suntem chemați să iertăm. Dar iertarea presupune 2 pași ce nu trebuie confundați, nici amestecați: spiritul iertător + acordarea iertării. Mai mult, rugăciunea Tatăl nostru stabilește o echivalență între modul în care iartă Dumnezeu și cum iertăm noi.
Evenimentul învierii lui Cristos este relatat în toate cele 4 evanghelii: Mat. 28:1-20; Marcu 16:1-20; Luca 24:1-53 și Ioan 20:1-21:25, în Fapte 1:1-11 și în 1 Cor. 15:1-11. Citind aceste pasaje pot fi extrase mai multe dovezi în sprijinul învierii lui Cristos.
Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, ne spune cum este Dumnezeu și cum nu este El. Fără autoritatea Bibliei, orice încercare de a explica atributele lui Dumnezeu este zadarnică (Iov 42:7). Noi, oamenii, putem cunoaște despre Dumnezeu numai ceea ce El a ales să ne reveleze. Creația, Biblia, și Cuvântul făcut trup (Isus Cristos) ne ajută să cunoaștem cum este Dumnezeu.
Înțelegerea Bibliei este importantă pentru că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. Când deschidem Biblia, citim mesajul lui Dumnezeu pentru noi. Ce poate fi mai important decât să înțelegem ce are de spus Creatorul Universului?
Pentru cel necredincios, frica de Dumnezeu este frica de judecata lui Dumnezeu și de moartea veșnică, moarte ce înseamnă despărțire veșnică de Dumnezeu (Luca 12:5; Evr. 10:31). Altfel stau lucrurile cu cel credincios. Pentru el, frica este reverență față de Dumnezeu. În Evr. 12:28-29 se găsește descrierea acestei frici de Domnul: „Fiindcă am primit dar o împărăție, care nu se poate clătina, să ne arătăm mulțumitori și să aducem astfel Lui Dumnezeu o...
Galateni 4:4 declară că Dumnezeu Tatăl L-a trimis pe Fiul Său „la împlinirea vremii”. În timpul primului secol au avut loc mai multe evenimente care au făcut ideală venirea lui Cristos la acel moment.
La aproape o săptămână de la momentul în care Isus le-a spus ucenicilor Săi că urma să sufere, să fie omorât și adus din nou la viață (Luca 9:22), i-a dus pe Petru, Iacov și Ioan sus pe un munte să se roage. În timp ce Se ruga, înfățișarea Sa a fost schimbată într-un chip glorificat și hainele Sale au devenit de un alb orbitor. Moise și Ilie au apărut și au vorbit cu Isus despre moartea Sa care urma să aibă loc în curând. Petru s-a oferit să facă trei adăposturi pentru ei,...
Isus Cristos a fost răstignit în public, în jurul anului 30 d.Cr. în Iudeea aflată sub conducerea lui Pilat din Pont, la cererea Sinedriului evreiesc. Relatările istoricilor necreștini confirmă relatările martorilor creștini despre aceste aspecte istorice legate de moartea lui Isus Cristos. În ceea ce privește învierea Sa, există mai multe categorii de dovezi care fac din aceasta un caz convingător.
Spre deosebire de întrebarea „Există Dumnezeu?”, foarte puțini au pus sub semnul întrebării existența lui Isus Cristos. În general este acceptată ideea că Isus a fost un om care a trăit în Israel în urmă cu aproape 2000 de ani. Discuția începe când vine vorba despre identitatea lui Isus. Aproape fiecare religie importantă arată că Isus a fost un profet, sau un învățător bun, sau un om foarte credincios. Problema este că Biblia ne învață că Isus a fost mai mult decât un profet, un...
